De cele mai multe ori, există o diferență semnificativă între ceea ce „este” și ceea ce „pare a fi’. Spre exemplu, contextul „trecerii” oamenilor cu aspirații politice de la un partid la altul nu este întotdeauna același și nu are întotdeauna aceleași consecințe.

Si acum sa demonstram cele declarate mai sus:

Situația 1.
Un membru de la partidul x migreaza la partidul y imediat dupa alegerile in urma carora partidul y este castigator. Acesta este tipul clasic de „traseism politic” pe care lumea il uraste, si pe buna dreptate, din cauza scopului (aparent) individual al migrarii respective (a se avea in vedere ca exista si exceptii). Pe deasupra, daca doctrina partidului x difera considerabil de doctrina partidului y, migratorul (sau migratoarea) da dovada de inconsistenta in judecatile politice si de lipsa onoarei.

Presupunem ca cel sau cea care s-a dus la partidul castigator a facut- o din motive strict individuale, iar individualul ar trebui sa joace un rol secundar in politica.

Deci, in concluzie, este bine sa acuzam migrarea intre partide in acest tip de situatie si sa nu-i aplaudam pe cei care migreaza mânati fiind doar de instinctul lor de conservare (in special cand exista dovezi foarte clare cu privire la motivatiile din spatele migrarii).

Si cu toate acestea, daca „legea” le permite migrarea, ei au dreptul sa faca asemenea „mutare”, din punct de vedere legal.

(Dacă „legea” nu reflecta valorile societatii in ansamblul ei, ea ar trebui schimbata. Daca legea nu e schimbata in Romania, inseamna ca romanilor le place si vor continua asa. Concluzie: traseismul politic este acceptat de romani. Dar asta e cu totul alta analiza, mult mai complexa decat pare la prima vedere, pe care, cu voia dvs, o dezvoltam zilele viitoare).

Situația 2.
Daca un membru al partidului x realizeaza oripilat, la un moment dat, ca partidul x este putred, corupt, fals, contra interesului public etc (fapt pe care nu l- ar fi putut descoperi decat dupa inscrierea in partid) primul sau instinct (sanatos si legitim) ar fi sa reformeze partidul. Mari sanse sunt sa nu reuseasca aceasta performanta, in special intr- un mediu intern dominat de suspiciune, teama, discriminare pe criterii indecente, si nemultumire pe care multi alti membri o recunosc in discutii individuale, dar refuza (le e teama) sa incerce ceva in vederea schimbarii.

Concluzie: Membrul nemultumit si care nu se regaseste in valorile reale ale partidului x, care incearca sa traga semnale de alarma dar nu este auzit, are responsabilitatea de a se retrage din partidul x, refuzand sa urmeze sau sa aplice niste valori impotriva bunului simt, decentei si a interesului public.

Nota Bene: cel care a plecat din partidul x din convingere ca locui lui (al ei) nu se afla acolo nu trebuie sa devina un pasiv politic si sa nu se mai ocupe de politica niciodata, mormaind tot restul vietii impotriva celor „rai” ci acest om trebuie sa foloseasca invatamintele din experienta x si fie sa activeze intr-un partid serios deja format, fie sa contribuie la constructia partidului y, daca acesta inca nu exista pe fata pamantului. Asemenea oameni merita toata încurajarea si toată sustinerea. Acesta nu se numeste traseism politic, ci sacrificiu politic in interes public.

Amploarea crizei morale și politice din România, amplificată în ultimele două decenii, este generată, printre altele, de joasa calitate morală și profesională a oamenilor politici. Este imperativ necesară reforma politică la români, pe principii de eficienţă și de înaltă competenţă. Considerăm că sunt necesare depolitizarea completă a administraţiei publice și simplificarea acesteia în slujba cetăţeanului, obţinerea independenţei complete a Justiţiei și construirea unor argumente solide pentru remoralizarea și progresul naţiunii, în special a noilor generaţii de români.

Mihaela Meresi
Laurențiu Barbu
https://www.facebook.com/PartidulDiasporaProgresista

Pentru a citi viziunea PDP, mergeți pe pagina: http://diasporaprogresista.eu/proiecte/consultare-publica-pdp/