Eliberarea nordului Bucovinei- “Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria!”

In perioada 22 iunie- 2 iulie 1941 s-a desfășurat “bătălia așteptării” (“așteptarea strategică”) în cadrul căreia trupele române și germane au întreprins acțiuni de luptă pentru îmbunătățirea dipozitivului de plecare la ofensivă, au executat incursiuni în liniile inamice și au constituit capete de pod peste Prut. Din cei 1.139.594 de cetățeni înscriși pe listele de mobilizare (39.476 de ofițeti, 57.002 de subofițeri și 1.043.116 trupă), 325.685 erau angrenați în lupta de recucerire a teritoriilor cotropite de sovietici.

Succesele obținute în Galiția de forțele germane, retragerea sovietică spre Uman, l-au determinat pe Hitler să decidă executarea începând cu 2 iulie a unui “atac peste Prut, din spațiul de la est de Botoșani, cu direcția spre nord-est”, pentru a se ajunge “în spatele liniei întărite ce pleacă de la Moghilev prin Podolsk, spre nord”. Rugâdu-l pe Antonescu să pună la dispoziția Wermacht-ului trupele necesare, Fuhrerul a cerut ca celelalte forțe române să “întreprindă o ofensivă care să aibă drept scop paza spre sud-est a flancului ca și protecția României spre sud, inclusiv teritoriul petrolifer”.

Misiunea de a elibera partea de nord a Bucovinei și a ținutului Herța a revenit Armatei 3 române sub comanda generalului Petre Dumitrescu. De la început acesta le-a spus trupelor misiunea ce o aveau, aceștea primind-o cu entuziasm: eliberarea Cernăuțiului, capitala Bucovinei istorice, și ajungerea rapidă la Nistru. La 3 iulie s-a declanșat atacul spre Storojineț. Înfrângând rezistența inamică, o parte a trupelor a ajuns pe Siret, după care printr-o manevră îndrăzneață au trecut râul prin vad, produrile fiind distruse de inamic, după care au eliberat orașul cu același nume. Pretutindeni populația a i-a primit pe soldați ca pe niște eliberatori cu “flori și mare bucurie”. În alte zone s-a trecut la apărare activă de succes în fața mai numerosului inamic, totul până la venirea întăririlor. Pe 4 iulie pentru a nu permite constituirea de zone defensive sovietice s-a continuat ofensiva spre Cernătuți. Deși orașul era puternic apărat dinspre vest și est, prin acțiuni curajoase și bine gândite, în după-amiaza zilei de 5 iulie 1941, primele batalioane au pătruns în oraș, fiind întâmpinate călduros de populația românescă. Vestea eliberării Cernăuțiului a provocat entuziasm de nedescris, după cum spunea presa vremii: “Copii soldaților care au intrat în capitala Bucovinei acum 23 de ani (1918) – scria Universul- intră azi la rândul lor în Cernăuți, frați de sânge și de suflet, cu pasul sprinten, cu ochii tineri, cu fruntea sus… Ne închinăm cu recunoștință adâncă și sinceră pietate acelora care prin sacrificiul lor, ne-au dat acest ceas istoric.” Ofensiva nu s-a oprit aici.

La Tărănuca se menționa în jurnalul de operațiuni al unității: “steagurile și culorile naționale românești fâlfâie în bătaia vântului celei mai mari bucurii. Bătrâni, femei, copii au brațe pline de flori, cu ochii înlăcrimați de bucurie strigau din piepturile lor românești: Trăiască armata română, Trăiască România! Și sărutau arma ostașului român care i-a dezrobit. Au fost clipe de înălțare, clipe care au întărit curajul și au îndârjit pe ostașii români. Pretutindeni prin satele unde am trecut, aceeași bucurie, aceeași veselie, aceleași manifestări române curate”. După ce au eliberat localitatea Herța, trupele au luptat câncen “la grenadă și baionetă”, ajungând pe 5 iulie pe malul drept al Prutului. La 6 iulie s-a ajuns la porțile Hotinului, unde inamicul susținut de artileria de pe malul stâng al Nistrului, a dat o puternică rezistență. După ce a sosit și artileria grea română ostașii au reușit “să înfigă din nou steagul românesc pe zidurile bătrânei cetăți a lui Ștefan cel Mare”. Generalul Petre Dumitrescu relata: “Mulți dintre ostașii acestei brigăzi își dorm somnul de veci pe aceste câmpuri de bătaie. Onoare lor! Să nu-i uităm!”. Modul exemplar în care armatele române au acționat a fost lăudat și de comandanții germani: “Românii au dovedit că posedă nu numai spiritul viu și temperamentul agresiv al cavaleristului, ci și voința dârză de lupta”.

Eliberarea nordului Bucovinei a relevat capacitatea comandanților de a concepe și conduce acțiuni variate și complexe: atacuri frontale, manevre de întoarcere, urmărire rapidă și eficientă a inamicului, virtuțile ostășești și spiritul de jertfă al soldaților. Înaintând pe drumuri desfundate de ploi, sub focul artileriei sovietice de dincolo de Nistru, Armata Română atingea pe 7 iulie râul, terminând eliberarea nordului Bucovinei și a unei părți a Basarabiei, permițând emiterea unui comunicat oficial care anunța evenimentul: “Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria! Trăiască România!”

Sursa articol: http://www.istorie-pe-scurt.ro/