Laurențiu Barbu
Se împlinește un an de la moarte marelui scriitor George Anca, cunoscut mai mult în India decât în România. Născut la 12 aprilie 1944 în fosta comuna Bercioiu, acum Budeşti, din judeţul Vâlcea, George (Gheorghe) Anca a fost un scriitor specializat în indianistică, de notorietate internaţională.
În ceea ce priveşte legătura sa cu India, doctorul în filologie George Anca povestea: „India a fost un accident care apoi a devenit viaţa mea”.
A absolvit studii filologice la Universitatea din București, a studiat la Universitatea din Roma limba și literatura italiană, la Universitatea din Delhi limba și literatura sanscrită. A obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea din București în 1975.
A fost traducător și eseist cu contribuții privind literatura sanscrită, literatura antropologică, a semnat volume privind scriitorii români interesați de literatura orientală. A participat la Congresul Mondial de Antropologie și Etnologie din India, la Conferința Mondială de Indologie, New Delhi, 2015.
A lucrat la Radiodifuziunea Română, a fost inspector la Ministerul Învățământului, lector universitar la Facultatea de Ziaristică, București, lector/professor visiting, Universitatea din Delhi (1977-1984; 2002-2003), director al Bibliotecii Centrale a Institutului Politehnic București, profesor asociat, Universitatea din Oradea.
cum ne prefăcusem civilizaţi o negritudine
tot ne americanizează vânătaia rusească
pe stâncă pact întreit contorţionari de sfinţi
George Anca
Implicat în numeroase activități culturale, George Anca a publicat numeroase studii și eseuri cu subiect antropologic, etnologic, literar, volume de poezie, proză, traduceri, printre acestea aflându-se și o excepțională redare a poemului Luceafărul de Mihai Eminescu în sanscrită. A tradus în limba română din Kalidasa, Milarepa și Tagore.
Manager cultural cu o activitate bogată și unanim recunoscută pentru valoarea sa, George Anca desfășoară o bogată activitate creativă, literară. Cei care îl cunosc îndeaproape știu că scriitorul George Anca are în permanență asupra sa un carnețel și un pix, notând frânturi de idei și adesea oprindu-te în mijlocul unei conversații pentru a cere lămuriri despre ceva ce ai amintit, o frântură de frază, mențiunea unui nume sau alt element care i-a incitat imaginația.
A documenta viața de toate zilele, cu larma, liniștea și tumultul micilor întâmplări sau marilor tragedii, iată ce se află în carnețelele respective, care slujesc apoi drept suport pentru traiectul ideatic ce va fi configurat în literatură.
Nu mi-a lipsit Zizi o viaţă ochii ei reci răzbunători din nimic
Se înnoptează sub spuma bozului
Eşti alb
Albul e frumos
George Anca
George Anca a publicat numeroase volume de poezie, între care: Invocații, 1968; Poemele părinților, 1976; 10 Indian Poems, 1978; Ek shanti, 1981; Doina cu variațiuni, 1995; Manuscrisele de la Marea Vie, 1996; Decasilab, 1999; Balada Calcuttei, 2000; Sonete thailandeze, 2000; New York Ramayana, 2004; Nefertiti & Borges, 2004; Partea Nimănui, 2010; Paparuda, 2011; Saraswati, 2018; Ruda canon, 2019; volume de proză și teatru. Dintre eseurile sale: Baudelaire și poeții români, 2001; Indoeminescology, 1994; Articles on Education, 1995; Haos, temniță și exil la Eminescu, Cotruș, Gyr și Stamatu, 1995.
