in

George Grigoriu, un compozitor pasionat de lansarea tinerilor soliști

Nume de referință în muzica ușoară românească, autor a zeci de șlagăre interpretate de artiști de primă mână, compozitor de operetă, autor al coloanei sonore din filme, cântăreț și membru al unui trio de succes alături de frații săi. Este o sinteză a activității unuia dintre cei mai mari compozitori români, George Grigoriu.

George Grigoriu s-a născut la 8 aprilie 1927, în Brăila. În copilărie a luat lecții de pian, vioară și chitară. A absolvit Conservatorul din București (numit pe atunci Regal) la secția canto.

Trio Grigoriu

A activat alături de frații săi, Cezar și Angel, de la finele anilor ’50 până la jumătatea deceniului ’60, în formația Trio Grigoriu. Formația de muzică ușoară a celor trei frați a luat ființă în 1946 la București. Trio-ul interpretează mai întâi jazz, apoi muzică ușoară. Compozițiile proprii (semnate de George Grigoriu, pe versurile lui Angel Grigoriu) se bucură de un succes foarte mare la public.

Tatăl celor trei frați, Radu Grigoriu, era de profesie violonist. El s-a preocupat de educația muzicală a lui George de timpuriu. Încă din perioada liceului (în Brăila), George și Angel Grigoriu au cântat în mai multe formații vocale. În 1945, George s-a înscris în Conservatorul bucureștean, la secția canto-operă. Un an mai târziu, formula de doi este completată de Cezar Grigoriu, astfel înființându-se trio-ul. Formația începe să cânte la Radiodifuziune, mai întâi în formula de trei, apoi în cvartetul numit 3+1 (Trio Grigoriu și Horia Ropcea).

Primul concert în care trio-ul prezintă compoziții proprii are loc în 1957, alături de orchestra casei de discuri Electrecord; tot atunci se înregistrează la Electrecord discul LP Trio Grigoriu, cu melodii compuse de George Grigoriu.

Din acest moment, formația imprimă relativ puține preluări și numeroase piese proprii. Muzica și versurile sunt realizate de tandemul George-Angel Grigoriu; astfel, toate piesele sunt compuse și orchestrate de primul, iar cel de-al doilea creează textele aproape tuturor cântecelor. Stilul vocal adoptat de Trio Grigoriu este cel al armoniei strânse (close harmony), preluat de la formații occidentale precum The Mills Brothers, The Andrews Sisters sau Lescano Trio. Orchestrațiile diverse reflectă evoluția muzicii ușoare, de la ritmul jazz-istic de swing la dansurile latine și afro-cubaneze și până la începuturile muzicii rock ‘n’ roll.

Ulterior, s-a dedicat compoziției de muzică ușoară și muzicii de film (”Dragoste la zero grade”, ”Actorul și sălbaticii”) și scenă (câteodată, în colaborare cu fratele său Cezar — ”Împușcături pe portativ”, cu Margareta Pâslaru și Cornel Fugaru, este cea mai cunoscută colaborare a celor trei frați).

Fiica lui George Grigoriu, textiera Andreea Andrei, mărturisea, într-un interviu, că acest trio a influențat lumea muzicii de la acea vreme.

”Trio Grigoriu a avut o mare influență în lumea artistică a anilor ’50-’60. Cei trei frați au început ca interpreți de muzică ușoară, evoluând extraordinar, după cum se știe bine. Cântau de la 15-16 ani la pian, la chitară și cu vocea înaintea filmelor care rulau la cinematografele din Brăila. George Grigoriu a devenit compozitor, Angel Grigoriu — unul dintre cei mai inspirați textieri, iar Cezar Grigoriu — regizor de film. Muzica lor era pe toate buzele și tineretul fredona șlagărele lor. George Grigoriu a fost unul dintre cei mai cunoscuți compozitori”, spunea Andreea Andrei.

Margareta Pâslaru, colaborare de succes

George Grigoriu a fost compozitorul care, în 1959, a creat prima piesă special pentru timbrul aparte al Margaretei Pâslaru — „Chemarea mării”. În 1960 Margareta înregistrează această melodie la Electrecord iar în 1961 bate toate recordurile de vânzări. Coloana sonoră a filmului ”Vacanță la mare” a fost semnată tot de el.

De-a lungul anilor, George Grigoriu o alege pe Margareta Pâslaru să-i intepreteze 29 dintre compoziții, printre care „Aici la mine acasă”, „Bună dimineața, soare”, „Când s-a născut dragostea”, „Ce poate fi pe lume mai frumos?”, „Cea mai frumoasă toamnă”, „Ce-ar face?”, „Cine te-a adus în calea mea”, „Din toată inima”, „Două inimi cântau”, „E nunta de aur”, „Inima mea e a ta”, „Orice zi e-o primavără”, „Ram, tam, pam, pam”, „Serenada tinereții”, „Soarele dragostei”, „Stelele”, „Tangoul de sâmbătă seară”, „Te iubesc așa cum ești”, „Tineri în țara tinereții”, „Ziua dor și noaptea dor”.

Trei melodii au fost interpretate de Margareta Pâslaru în filmul ”Tunelul”: „Și tu îmi placi”,”Marea mea iubire” și „Unde ești”. Tot Margareta a interpretat „Nu știu ce să fac” și „Nimeni nu e vinovat” în filmul ”Împușcături pe portativ”.

A crezut în vocile valoroase

Lumea artistică în care se învârtea i-a prilejuit lui George Grigoriu întâlnirea cu Simona Cassian, care cânta la rândul ei. A fost dragoste la prima vedere. Au avut împreună trei copii, Andreea, Cezar și Patricia. Casa lor era o casă deschisă, iar George Grigoriu a făcut o pasiune din a lansa tineri soliști de muzică ușoară.

A compus pentru generația Margaretei Pâslaru (artista s-a bucurat de o atenție deosebită din partea sa iar peste ani marele compozitor scria „Margareta Pâslaru — un mit al muzicii ușoare românești”) și a promovat voci valoroase de muzică ușoară sau alte genuri. Cristian Popescu a fost lansat tot de el cu „Ia te uită ce mai fete…”. În anii ’60 s-au bucurat de un succes deosebit melodiile „Polca dragostei” și „Mandolina mea” cu Margareta Pâslaru, „Valea Prahovei” cu Ilinca Cerbacev, „De-ar fi să mă mai nasc o dată” cu Gică Petrescu, „Spre soare” cu Doina Badea (premiată la Mamaia). A continuat să ajute artiștii tineri — Luminița Dobrescu, Angela Similea, Stela Enache, Mihaela Mihai, George Enache, Mihaela Runceanu, Marina Florea, Adrian Romcescu, Pompilia Stoian, Fuego.

George Grigoriu a compus marea majoritate a melodiilor pe textele a doi colaboratori: fratele său, Angel Grigoriu, și Romeo Iorgulescu.

De la muzică ușoară la operetă

George Grigoriu a scris și muzică pentru operetă. În palmaresul lui se află „Se mărită fetele”, dar și ”Valurile Dunării”, cea din urmă fiind cântată pe marile scene ale lumii și de marea soprană Angela Gheorghiu.

George Nicolescu, o voce și o piesă pentru ”Eternitate”

Compozitorul George Grigoriu a pus o piatră de temelie la cariera muzicală a lui George Nicolescu. Fără îndoială, „Eternitate” este cea mai cunoscută piesă a lui George Nicolescu. Melodia a fost compusă de George Grigoriu pe versuri de Angel Grigoriu și a fost lansată la radio de Nicolescu la 2 ianuarie 1973.

„Tatăl meu, compozitorul George Grigoriu, a pregătit și lansat numeroși soliști, nume de marcă ale muzicii ușoare românești. Printre aceștia se află și George Nicolescu. Cred că eram în școala generală atunci când l-am cunoscut eu. Venise la tatăl meu, pentru că dorea cu ardoare să se pregătească în acest domeniu. Tatăl meu mi-a povestit că din prima clipă a fost extrem de impresionat de vocea lui. Bineînțeles că au stat și un pic de vorbă pentru a-l cunoaște mai bine, și așa și-a dat seama că George poate face mai mult decât o simplă carieră muzicală și atât. George avea talent la limbi străine și vorbea frumos franceza. Așa încât tatăl meu și-a ponderat impulsul de a începe să lucreze imediat cu el și au încheiat un fel de înțelegere. I-a spus că va începe să îl pregătească numai atunci când va fi student la Facultatea de Limbi Străine. Ca urmare, în toamnă, George s-a întors la tatăl meu cu carnetul de student la limba franceză”, povestea, într-un interviu, Andreea Andrei, fiica lui George Grigoriu.

Momentul respectiv a rămas și în amintirea solistului George Nicolescu.

„După ce am devenit student m-am dus la domnul George Grigoriu. (…) Lansarea la radio s-a făcut pe 2 ianuarie 1973, melodia ‘Eternitate’ fiind prezentată de tânărul crainic Paul Grigoriu. La tv a fost programată în emisiunea ‘Gala Lunilor’ (regizată de Alexandru Bocăneț — n.r.), fiind prezentată de actorul Florin Piersic”, își amintește solistul, într-un interviu.

George Grigoriu i-a scris lui Nicolescu și alte piese. Așa s-au născut melodiile „Și cântau mandoline”, „Te așteptam, marea mea iubire”.

„Pentru prima filmare a lui George s-au dat lupte grele cu scopul de a-i convinge pe cei din ‘conducerea superioară’, care aveau niște păreri absurde în legătură cu prezența lui George Nicolescu pe micul ecran. Totuși, marele realizator Alexandru Bocăneț i-a făcut lui George o filmare extrem de interesantă pentru acele vremuri și, mai ales, foarte curajoasă: decorul alb-negru avea pe fundal un ochi imens, deschis. Aceasta a fost prima apariție a lui George Nicolescu la televiziune și prima filmare a piesei ‘Eternitate”’, își amintește Andreea Andrei.

Fiica lui George Grigoriu a remarcat că relația dintre interpret și compozitor nu s-a limitat doar la colaborarea profesională, ci a căpătat note de strânsă amiciție: „George și tatăl meu s-au împrietenit, se vizitau și, ori de câte ori tatăl meu trecea prin Buzău, unde George era profesor de franceză, era invitat la ei acasă”.

„Prima mea apariție la tv a fost în cadrul unei emisiuni de amatori, filmată la Cluj, în 1971, de doamna Elisabeta Mondanos. Debutul a fost întărit de participarea la Gala Top a revistei Săptămâna (martie 1963), unde am fost prezentat de actorul Geo Costiniu, și de participarea la mai multe emisiuni Tele Top. Emisiunea era foarte la modă atunci și piesa mea (‘Eternitate’ — n.r.) a luat premiul I peste tot: București, Ploiești, Târgu-Mureș, Galați. Atunci, în doar trei luni s-a făcut pentru mine cât nu s-a mai făcut după aceea timp de șapte-opt ani. (…) Colaborarea mea cu George Grigoriu s-a concretizat în șase melodii, după care nimeni nu mi-a mai scris nimic”, mărturisește George Nicolescu.

Drumul compozitorului spre ”Eternitate”

Compozitorul a plecat în eternitate la 23 februarie 1999. Un moment tulburător a marcat-o pe fiica lui, Andreea Andrei.

„Când tatăl meu s-a stins din viață, după înmormântare, la slujba religioasă de acasă, în prezența familiei mele, a prietenilor și colaboratorilor, la pianul din biroul tatălui meu, George (Nicolescu — n.r.) i-a cântat pentru ultima oară ‘Eternitate’”, își amintea fiica maestrului.

Maestrul George Grigoriu a scris și muzică pentru film. Cele mai cunoscute sunt peliculele ”Drumul oaselor” (1982) și ”În fiecare zi mi-e dor de tine” (1988) — în colaborare cu Ionel Tudor.

Festivalul care îi poartă cu mândrie numele a devenit, în ultimii ani, o rampă de lansare pentru tinerii talentați.


Sursa: ultima-ora.ro

Articol publicat de Laurențiu Barbu

Promovarea memoriei colective pentru conservarea identității românești!