Laurențiu Barbu
- Este la aproximativ 12 km de orasul Vaşcău, în apropierea satului Ponoare, judeţul Bihor
- Rezervație naturală de tip geologic
- Suprafaţă: 14,40 ha
- Altitudine: 399m
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
Un fenomen endocarstic deosebit de interesant se găseşte în platoul carstic al Vaşcăului din munţii Codru Moma…
Este vorba de Izbucul de la Călugări sau Apa Momii cum îi spun localnicii, de lȃngă mănăstirea cu acelaşi nume. Izbucul se află situat la aproximativ 12 km de orasul Vaşcău, în apropierea satului Ponoare, în judeţul Bihor, în apropierea satelor Izbuc şi Ponoarele din comuna Cărpinet.
Zona, de un pitoresc aparte, este „brăzdată” de fenomene carstice specifice, de la care şi-au luat denumirea şi localităţile: izbuc semnifică un izvor carstic ce „izbucneşte” dintr-un perete calcaros, iar ponor înseamnă un loc unde apă unui râu dispare în subteran.
Izbucul de la Călugări, cel mai reprezentativ izvor carstic intermitent din Romȃnia, este situat într-o rezervaţie geologică de peste 12 hectare, situată la 399 m altitudine, formată în depozite dolomitice cenuşii. El se află în apropierea mănăstirii şi de aceea are şi numele „de la călugări”. Se spune că apele sale au efecte vindecătoare fiind binecuvȃntate şi cu puteri miraculoase de vindecare a unor boli. Această credinţă este alimentată de o veche legendă care spune că, în urmă cu mai mulţi ani, un copil născut orb s-a spălat pe faţă cu apă din izvor şi apoi a început să vadă. În Cartea de Aur a mănăstirii sunt consemnate mulţumirile celor care se s-au vindecat de-a lungul timpului.
Mănăstirea Izbuc, cu hramurile „ Izvorul tămăduirii” şi „Înălţarea Domnului”, cuprinde 2 biserici, clădiri anexe şi chiliile monahale. Acces: din DN 76 la km 93+300 din satul Cărpinet. Se merge din Cărpinet pȃnă în satul Izbuc aproximativ 4 km şi apoi încă 7 pȃnă la mănăstire pe un drum de ţară neasfaltat. Din punct de vedere ştiinţific un izbuc este un fenomen endocarstic şi se manifestă sub forma unui izvor carstic cu un traseu special de aducţiune a apei la suprafaţă, traseu în formă de U. Acest traseu are la capătul ramurii ascendente un mic lac sub forma unei cuve cu un diametru de 60 de cm şi o adȃncime de 1 m care se prelungeşte cu un jgheab natural. Conform dicţionarului de termeni geografici izbucurile pot fi după tipul descărcării: izbucuri temporare, izbucuri permanente sau perene şi izbucuri intermitente.
Monitorizarea izbucurilor oferă informaţii importante despre structura şi funcţionarea pȃnzelor acvifere carstice. Cuva izbucului intermitent de la Călugări este umplută periodic de apă cu un zgomot specific după care cuva se goleşte în 2 pȃnă la 5 minute. În decurs de 10-20 de minute cuva este umplută din nou. După 1980, Izbucul de la Călugări a devenit cu simplă intermitentă, cu un simplu sifonaj, după ce una dintre cele două cavităţi care alimentau fenomenul s-a scurtcircuitat, datorită acţiunii eroziunii apei asupra dolomitelor (eroziune carstică). Există posibilitatea ca eroziunea să facă posibilă chiar dispariţia acestui fenomen unic care este izbucul de la Călugări. Ritmicitatea izbucului este influenţată oricum de anotimp şi de nivelul precipitaţiilor în zonă.
Ctitorul mănăstirii Izbuc a fost episcopul Roman Ciorogariu al Oradiei (1920-1936) care a aşezat-o într-o poieniţă de lângă „Izbucul de la Călugări”, un izvor cu ape tămăduitoare, convins fiind, atât de toponimul „Călugări”, cât şi de vechimea satului, atestat documentar din 1588, că acolo a fost cândva o vatră monahală, dar care, din cauza vitregiilor istoriei, s-a stins. Piatra fundamentală a primei biserici de la Mănăstirea Izbuc, cu hramurile „Izvorul Tămăduirii” şi „Înălţarea Domnului”, a fost pusă la 29 mai 1930, în ziua praznicului Înălţării Domnului.
Sursa: cesavezi.ro
