Munții Bucegi prezintă un lucru considerat de „oamenii de știință” ca fiind un „mister” și anume cele 7 izvoare din Bucegi. Informațiile desecretizate de curând, arată că încă de pe timpul lui Ceaușescu, securiștii știau despre aceste izvoare, care au și fost analizate încă din anii `30.

Unde se afla cele 7 izvoare miraculoase?

In Bucegi, catre rasarit, in Cheile Zanoaga, mai exact intre frumosul Lac Bolboci si Scropoasa, se gasesc sapte izvoare a caror apa uimeste stiinta si alimenteaza mitul.

Aflate sus in munti, la 1300 de metri, izvoarele isi aprovizioneaza suvoaiele dintr-un lac subteran, ce isi are sursele nesecate, parca in infinit, ci nu in strafundurile stancoase ale unei grote ascunse.

Cu un debit de aproximativ 400 de litri pe secunda, izvoarele tasnesc la suprafata dintotdeauna.

Negustorii de apa vie, vanzatori de iluzii?

Chiar daca unii profita baneste, speculand mitul, legenda si proprietatile reale ale apei, acest lucru nu reuseste nici sa stirbeasca insusirea izvoarelor ori miraculosul, nici sa altereze frumusetea si energia zonei.

Oricat am cultiva denigrarea si minimalizarea caracteristicilor curative, influentati de ideea exploatarii lor, trebuie mentionat ca cele 7 izvoare si calitatea lor de apa vie, au existat cu mult inaintea afaceristilor.

Sa bei din apa dacilor

Speculatia nu ar fi una exagerata daca tinem cont de circuitul apei in natura.

Si lucru cert este ca izvoarele curgeau neobosit si acum 2000 de ani, potolind setea de cunoastere a sacerdotilor si initiatilor, vindecand muribunzi ori racorindu-l pe Zamolxe si contribuindu-i la nemurire, asa cum spune povestea.

Poate pe cursul apei in sus, gaseau dacii poarta catre necuprins, in lacul fara de sfarsit… poate ca fluviul din adancuri hranea efluviile de intelepciune daca… cine stie?!

Explicatia stiintifica legata de puritatea izvoarelor vii

Exista bineinteles si o explicatie stiintifica rezultata in urma cercetarilor de laborator. Preocupari constante, in ceea ce priveste studiul apei fantastice au existat inca din 1927.

Cercetatorii romani si straini incearca sa aduca in planul palpabilului, digerabilului si acceptabilului, natura celor 7 izvoare vii, printr-o lamurire stiintifica. Drept pentru care au considerat ca apa trece printr-un camp magnetic, care ii ordoneaza structura moleculara, pana la ideal.

De asemenea, oamenii de stiinta vin sa intareasca constatarea cum ca ar fi cea mai pura si mai energizata apa din lume, prin ipoteza ca izvoarele ar traversa un zacamant de argint. Acesta impiedica dezvoltarea bacteriilor care sunt intr-adevar inexistente. Ceea ce este cel putin straniu, fiindca in raport cu limita minima acceptata a numarului de bacterii, care este 5 in orice apa din lume, izvoarele noastre au 0.

In prezent, zona este inchisa sub justificarea cel putin aparenta, ca ar fi destinata in intregime cercetarilor. Nu stim insa daca nu se vrea cumva doar monopolul, ca in vremurile trecute, cand doar marele demnitar avea exclusivitate pentru a-si asigura nemurirea.

Specialistii de la NATO cu ochii pe cele 7 izvoare!

„Fara indoiala ca serviciile de informatii ale NATO, cea mai puternica alianta politico-militara din toate timpurile, sunt mereu pe faza. Astfel se explica cum au aflat de apa cu proprietati curative care tasneste dintr-o stanca pe coclauri putin umblate din muntii aflati la 13 km de Comarnic, pe Valea Prahovei, din izvorul Sapte Bolovani, cunoscut mai bine doar de cativa padurari.

Izvorul Sapte Bolovani, vizitat de experti ai Atlanticului de Nord

Expertii NATO din Berlin s-au aventurat in primavara anului trecut pana la Bolovani, recoltand apa in niste recipienti, continut ce a aratat, in urma unor analize sofisticate de laborator, ca lichidul nu contine deloc nitrati, fiind cel mai pur din Europa. In decembrie 2006, compania FURRY INFOR SRL din Campina a concesionat prin licitatie izvorul si terenul aferent de la Bolovani, pe o perioada de 49 de ani. Directorul firmei respective i-a declarat ziaristei Laura Pistol de la „Ziua”: „Nici nu am castigat bine licitatia – asta se intampla la inceputul acestei luni – si ne-am pomenit cu o scrisoare prin care ni se propunea o colaborare. Reprezentantii NATO doreau ca noi sa imbuteliem si sa distribuim apa de la Bolovani trupelor aflate in misiune pe teritoriul tarii noastre. Proiectul va fi demarat in vara anului viitor, iar in prima faza va trebui sa cumparam utilaje pentru captarea si transportul apei din munte. Acest lucru presupune montarea unei conducte de 15 km care sa strabata intreaga zona muntoasa. Investitia va ajunge la cel putin un milion de euro. Apoi, in etapa a doua, vom construi pe DN 1, la kilometrul 108, o fabrica moderna de imbuteliere” . Investitia poate redresa simtitor bugetul local si rata somajului din orasul Comarnic.

In afara de gradul exceptional de puritate a apei de la izvorul Sapte Bolovani, despre proprietatile curative ale lichidului pentru diverse maladii nu se stie aproape nimic. Cu totul altfel stau lucrurile in zona numita SAPTE IZVOARE de pe versantul estic al muntilor Bucegi, pe Valea Ialomitei, intre Lacul Bolboci si Scropoasa, cu cele de la Sapte Izvoare, aflat la circa 7 km de Herculane, pe drumul spre Baia de Arama, sau cu Izvorul Tamaduirii de la Sambata de Sus, de la Poalele Muntilor Fagaras. Pentru a radiografia proprietatile curative ale apelor respective trebuie sa coboram cu opt milenii intr-o istorie care ne va rezerva in viitor multe surprize.

Nucleul spiritual al contestatului Imperiu Pelasgic

Nicolae Densusianu, membru corespondent al Academiei Romane la sectiunea istorica, si-a petrecut 40 de ani din viata pentru a dovedi, in 1913, in monumentala sa lucrare „Dacia prehistorica” , ca suntem stramosii celui mai mare imperiu din istoria omenirii – Imperiul Pelasgic. Teoriile si interpretarile lui Densusianu sunt in mare parte depasite, multe sunt eronate, dar sunt si elemente confirmate de sapaturile arheologice. DACIA PREISTORICa indica un nucleu spiritual al Imperiului Pelasgic, perimetrul cuprins intre Portile de Fier, Muntii Bucegi si Muntii Buzaului. In afara de izvorul de la Sambata de Sus, care nu se afla in respectivul perimetru, celelalte doua locatii mentionate sunt. Densusianu, plecand de la rationamentul ca termenul „Coloanele lui Heracles (Hercule)” reprezinta numai un simbol legat de templul legendarului erou semizeu, localizeaza extrema de vest a Centrului spiritual neolitic al pelasgilor la Portile de Fier, nu departe de statiunea Baile Herculane. Cu prilejul construirii in cooperare romano-iugoslava la Portile de Fier a cunoscutei hidrocentrale, a fost scoasa la iveala o asezare urbana veche de 80 de secole. Este vorba de LEPINSKI-VIR, descoperita pe malul sarbesc, care a fost mutata, portiune cu portiune, pe o platforma speciala aflata la 20 de metri deasupra nivelului Dunarii.

Aceasta descoperire locala, neindeajuns de cunoscuta marelui public, a echipei de arheologi din tara vecina, condusa de D. Strejovic, constituie o dovada de necontestat ca civilizatia europeana nu isi are geneza in cea din Orientrul Apropiat. In 1968, s-a stabilit ca asezarea avea trei straturi de cultura, un urbanism dezvoltat, cu o deosebita dezvoltare artistica vadita in „protorealismul” sculpturilor, iar studiul scheletelor duce la concluzia ca acestea apartin unui tip european robust, varianta a lui Cro-Magnon, dar specialistii sunt de parere ca a avut si precursori. „Urbea” era prevazuta cu doua axe principale, fiind o inovatie extraordinara, locuintele, de dimensiuni iesite din comun pentru perioada respectiva, erau captusite cu o tencuiala hidrofuga. Casele sunt dispuse intr-o perfecta simetrie, toate avand forma trapezoidala, sau mai precis sectiune tronconica de 60 de grade, care se putea realiza numai prin cunostinte matematice precise, in opinia academicianului Nicolae Teodorescu.

Cu cele opt milenii vechime, Lepinski-Vir e cu 1.160 de ani mai „batrana” decat prima asezare urbana din istoria omenirii, atestata arheologic in apropierea Ierihonului, „orasul preistoric” de la Portile de Fier fiind in plina inflorire cand Sumerul nici nu exista. Nu este exclus ca varianta Cro-Magnonilor de langa Herculane sa se fi tratat de intinderi musculare si de lovituri la oase in mofetele naturale cu apa care atinge 80º in unele locuri, de pe Valea Cernei, pe marginea soselei de la Herculane la Baia de Arama, zona cunoscuta de mosi-stramosi ca Sapte Izvoare. La mijlocul anilor ’80, un batran staroste de ciobani din Vama Strunga de pe Valea Ialomitei, Baci Farcas, a istorisit unor turisti cateva legende sacre ale dacilor, legende care coborau la stra-strabunicii acestora in timpuri imemoriale; o piatra (probabil un meteorit – n.n.) a cazut din inaltul cerului, aprinzand o parte din padurea din muntii de basm, un singur om avand curajul sa se apropie de roca infricosatoare si sa o duca in pestera sa, fiind folosita la iscarea focului si la iluminat, apoi la vanatoare. Proprietatile sale erau magice: stapanea timpul si dirija destinele. Brusc, au disparut si piatra, si posesorul ei, dar acesta aparea cateodata in plina noapte ca o aura luminoasa care lua forma unui batran.

Cu timpul, oamenii au inceput sa ii aduca ofrande ciudatei aratari numite de Baci Farcas Zeul Necunoscut sau Zeul din Grota. Pornind de la maxima ca orice legenda are un sambure de adevar, Strabon din Amaseia, cel mai important geograf al antichitatii, scria in al doilea deceniu al erei noastre despre preotii sau „profetii” pelasgi ca acestia erau oameni atotstiutori, priceputi la interpretarea viselor, a oracolelor si a semnelor divine, locuind in lacasuri subterane, „Katagoian” sau „Kagoian”. Povestitorul si-a depanat in continuare legenda, mentionand ca Zeul din Grota a devenit Mos Timp, pentru ca acesta, fiind nemuritor, putea sa stapaneasca timpul.

Ceaușescu era foarte interesat de Tinerețe Fără Bătrânețe

In ciclul de legende de la Vama Strunga se numara si cea a lui Zamolxis, cel ales de Steaua-Mama, care a dat nastere Pietrei Sacre, sa fie initiat din randul celor mai destoinici geto-daci liberi. La porunca Duhului Pietrei Sacre din Muntele Ascuns, Zalmoxis a colindat lumea larga, singura cale spre a intelege puterea pietrei. La plecare, Sfinxul, paznicul cu chip de granit al Triunghiului Sacru si a Pietrei Sacre, l-a povatuit: „Timpul este prietenul tau. Inca nu-l poti stapani, dar el te asteapta sa inveti asta „. Intors in patrie, Zamolxis a inceput sa propovaduiasca printre geto-daci despre intelepciune, credinta si suflet si, impartind dreptatea, fapte ce au ajuns la urechile regelui care l-a numit Mare Preot. Dupa sute de ani, Zamolxis a fost coborat in inima muntelui, devenind zeu nemuritor, iar dupa alte sute de ani, un ostean care a pazit toata viata hotarele Daciei a fost transformat in OMU, cel mai inalt munte pentru eternitate, „prevestind prin mugetul de bucium al vantului cand dusmanii se apropie de tara lui draga”.

Dupa foarte multi ani, functia de Mare Preot trecuse la mai multi alesi de ursitoare, pana la Deceneu, inzestrat si el de Zamolxis cu darul nemuririi. La un an dupa ce Decebal murise in luptele cu cotropitorii romani, geto-dacii au trimis un sol la Zamolxis, care era primit numai daca avea sufletul curat, dovedit prin ritualul de a fi aruncat in sus cazand in sulite, iar atunci cand cel ales murea pe loc, se considera ca este cel ales. Apoi, insusi Deceneu s-a dus la Zamolxis sa obtina iertarea geto-dacilor, care se abatusera de la dreapta credinta. Lasand la o parte legendele care s-au transmis pe cale orala timp de milenii pana in zilele noastre, sa trecem in revista ce spun istoricii despre „miezul” celor relatate.

Herodot, supranumit si parintele istoriei, declara ca getii se cred nemuritori, iar cei care pier se duc la Zamolxis sau Gebeleizis, o fiinta divina. Comentand „soliile” periodice, din patru in patru ani, la Zamolxis, Mircea Eliade, unul dintre cei mai mari specialisti ai istoriei religiilor, concluzioneaza ca sacrificiul „reactualiza raporturile directe dintre geti si zeul lor”. Geograful Strabon scrie ca Zamolxis s-a retras pe culmea muntelui sacru Kogaion, in apropierea unui rau cu apa limpede. Dupa unii cercetatori, KOG-A-ION insemna „Capul Magnificului” , fiind si denumirea Bucegilor. Aici se afla si Pestera Ialomitei, pe langa care trece raul cu apa limpede si Sfinxul romanesc, situate pe platoul din apropierea cabanei Babele. Acesta a suferit numai in ultima suta de ani serioase modificari, in urma actiunii agentilor naturali, dar si a turistilor needucati, megalitul fiind, in urma analizei unor fotografii si desene mai vechi, mult mai aproape de o imagine in profil a unui urias chip uman, mai bine conturat sub anumite unghiuri de lumena. Asupra uriasei stanci sunt pareri pro si contra in randurile cercetatorilor, unii optand pentru un capriciu al naturii, altii, pentru o sculptura gigantica.

Remarcand ca cercetarile nu s-au facut la baza Sfinxului romanesc, acesta a revenit in actualitate la sfarsitul anilor ’70, cand cunoscutul cercetator peruan Daniel Ruzo – care a descoperit in Peru sculpturi uriase, pentru realizarea carora un popor necunoscut a folosit in urma cu circa douazeci de milenii stanci naturale – a „radiografiat” Sfinxul si Varful Omu, un adevarat focar de energie spirituala, dupa aprecierea unor persoane cu perceptii extrasenzoriale. Cercetatorul sud-american nu a exclus posibilitatea ca unele megalite din Bucegi sa fi fost prelucrate de oameni, ceea ce in lucrarile de specialitate poarta denumirea de origine antropica, ipoteza sustinuta si de profesorul Traian Naum.

Anul 1968, cand au loc cercetarile lui Daniel Ruzo, trebuie coroborat cu un alt eveniment important pentru investigatiile la care ne referim. Este vorba de mulajul executat fidel dupa cele 125 de tablouri reliefate in marmura de Cararra pe originalul Columnei lui Traian care, dupa un lung stagiu de depozitare la Roma, in subsolurile Lateranului, ale Forului Roman si ale Vaticanului, intarzierea pricinuita de vitregia ultimului razboi mondial, a ajuns in sfarsit la Bucuresti. Copia realizata din ciment-armat dupa originalul atribuit celui mai mare architect al antichitatii, Apollodor din Damasc, ofera, dupa cum scrie prof. univ. dr. Dumitru Tudor, „documentatia directa si vasta privitoare la studierea tuturor problemelor legate de momentul cuceririi regatului dac si inceputurile romanitatii de la nordul Dunarii”.

Ceausescu a fost informat ca exista o sursa de apa foarte pura, cunoscuta de peste doua mii de ani, care se gaseste in zona initiatica a dacilor din Bucegi, scrierile antice pomenind de apa miraculoasa din care a baut Zamolxe(Zamolxis) inainte de a deveni zeu. Mai mult, ca exista un simbol al celor sapte izvoare pe scuturile dacice. Este chiar zona de care am vorbit, de pe versantul estic al masivului Bucegilor, apa ciudata de aici constituind obiectul unui studiu de laborator inca din 1927, studiu continuat in perioada interbelica de catre academicianul Gheorghe Murgeanu si de catre o societate franceza. Testele au dovedit ca apa de la „Sapte Izvoare” are toti indicatorii calitativi, un standard superior tuturor surselor de apa cunoscute in lume, numarul bacteriilor fiind zero, ca si poluarea cu azotati si azotiti. Ceausescu a fost placut impresionat ca, in urma ultimelor studii facute la Hidrotehnica, in zona Cheilor Zanoagei, la Izvoarele Ialomitei ar exista un nucleu energetic pozitiv al nemuririi.

Este imposibil ca dictatorul sa nu fi discutat cu Tovarasa problema, mai ales ca acesteia i se aducea in fiecare zi cu elicopterul de la Olanesti apa minerala proaspata pentru afectiunile de care suferea, in special ale tubului digestiv, fapt confirmat si de marturiile militarilor care au intrat in contact cu aceasta in orele dinaintea executiei si care arata ca, neavand spray-uri asupra sa sau parfumuri, degaja un miros foarte greu, ca de cadavru. Camil Roguski, care a fost arhitectul de interior al familiei Ceausescu vreme de cateva decenii, isi aminteste ca in fiecare zi se aducea o cisterna de apa plata de la Campulung, folosita numai la spalarea vaselor, cu toate ca la casa principala din Primaverii exista un put adanc de o suta de metri, cu apa pura. In consecinta, Ceausescu a cerut ca perimetrul in care se afla SAPTE IZVOARE de la Scropoasa sa fie inchis circuitului turistic si sa se limiteze accesul la datele cercetarilor.

Anomaliile magnetice, de la extaz la agonie

Dr. ing. Ion Olteanu declara in vara anului 2003 pentru cotidianul Libertatea ca dosarele de la „Sapte Izvoare” au fost redeschise in 1990, iar testele moderne confirma ca apa izvoraste dintr-o grota, unde se afla un imens lac subteran, cu un debit de 4.000 litri/secunda. Izvoarele sunt intr-adevar unele dintre cele mai pure surse naturale de apa plata din lume, datorate unor anomalii ale magnetismului Terrei, inca nestiindu-se cauza si efectele ce le pot avea anomaliile respective asupra organismului uman. Gheorghe Marmureanu, directorul Institutului National de Fizica a Pamantului, a precizat recent ca, in urma studiilor de cercetare a rocilor, ultima inversare a polilor magnetici a avut loc acum 780.000 de ani.

Conform cotidianului Ziarul, unii cercetatori situeaza fenomenul la sfarsitul anului 2012, marcat de schimbarile dramatice de climei, iar radiatiile solare mult mai puternice sunt o consecinta ce va afecta in special persoanele care simt campul electromagnetic al Pamantului, respectiv paranormalii. Investigatiile facute de noi au dus si la descoperirea partii pline a paharului, deoarece exista un dispozitiv caruia, din motive de publicitate, nu ii dam numele, care, combinand elemente de radionica si organicitate, focalizand un flux energetic extrem de puternic asupra unui subiect, are efecte benefice asupra unor maladii, apa distilata isi schimba gustul, iar plantele tratate cu apa incarcata de respectivul aparat cresc remarcabil mai repede decat celelalte plante.

Un alt loc unde ar trebui cercetat efectul benefic al anomaliilor magnetice este Izvorul Tamaduirii de la Sambata de Sus, de la poalele Fagarasilor, unde incepand din secolul al XVI-lea crestinii ortodocsi au descoperit un izvor cu proprietati miraculoase. De atunci, mii de credinciosi suferind de boli psihice, printre care depresiile si epilepsia, si-au gasit videcarea.

Revenind la Sapte Izvoare de la Cheile Zanoagei, un grup de cercetatori bucuresteni a intocmit un proiect de captare si imbuteliere a apei „sacre” si totodata, in cooperare cu consiliile locale, cu cateva organizatii nonguvernamentale din strainatate si cadre ale Universitatii Valahia din Targoviste, au demarat actiunea de realizare in partea estica a Masivului Bucegi a unui „antipolis”. Mai precis, o statie-pilot in care sa se testeze o forma de civilizatie rurala, cu diminuarea factorilor urbani nocivi, dar cu pastrarea unor cuceriri ale civilizatiei citadine, cum ar fi internetul si telefonia mobila.

Vorbim de apa pura, care necesita sute de milioane de euro, bune de investit intr-o tara membra UE, unde, in mileniul trei, comune intregi din judete precum Tulcea sau Vaslui sunt lipsite complet de surse obisnuite de apa potabila, sau aceasta nu se poate folosi din cauza poluarii. Festivismul sarbatoririi Zilei Mediului a trecut neobservat de omul de rand, in conditiile in care toti suntem vinovati intr-o mica sau mare masura de poluare. Pana cand?!”

***

As mai vrea sa reamintesc inca doua lucruri ce exista in Muntii Bucegi:

1. „Gura de Rai” – celebra zona de un km patrat, unde organismul nu oboseste indiferent cat de mult efort ar depunde si daca ajunge acolo un corp obosit, imediat se va revigora. In 1999, un institut de cercetari particular din Bucuresti, angajat de o firma straina pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a gasit ceva care poate fi asimilat cu legendara “Gura de Rai”. E vorba despre o panta cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, unde se manifesta o anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii, zona care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este, foarte probabil, cea mai ciudata descoperire facuta vreodata in Romania.

Sabina Ispas, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor, considera ca termenul de “Gura de Rai” exprima o realitate simbolica a sacrului si una metaforica, in poezia populara, ca imagine artistica a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte este vorba doar despre o traditie populara, fara o baza in realitatea concreta, palpabila.

2. Holograma din Muntii Bucegi – anual, pe 28 Noiembrie, data care este considerata si “ziua sfinxului” de catre multe persoane, se proiecteaza in Muntii Bucegi, atat in Masivul Caraiman, cat si in Masivul Bucegi o holograma uriasa. Cea mai vazuta holograma este cea in care intra si Crucea Caraiman de pe Masivul Caraiman, cel mai inalt din Muntii Bucegi.

Descoperirea din Masivul Bucegi din August 2003 – cea mai mare descoperire din toate timpurile! Totul devenind un SECRET mondial!

Descoperirea din Masivul Bucegi din August 2003 – un secret teribil in
topul secretelor de pe lista proiectelor negre ale U.S.A.P.

U.S.A.P. sau “proiectele negre” se traduc prin “operatiune ultrasecreta si
complet inchisa recunoasterii oficiale”. Practic acestea nu exista oficial
si nici chiar presedintii de state nu au acces la asemenea date. In
esenta, datele sint de acest gen, despre ce discutam noi, doar ca ei au
dovezile palpabile, empirice…

“Romania nu si-a luat un angajament definitiv in ceea ce priveste secretul
descoperirii din Masivul Bucegi, insa din ce am aflat acel protocol semnat
de carpa KGB-ista, Iliescu, a fost semnat pe 10 ani, el expirand in August
2013.

Descoperirea din Masivul Bucegi a zguduit efectiv eşafodajul politic,
ştiinţific şi religios al celei mai mari puteri actuale, care sunt Statele
Unite ale Americii. A instituit imediat cel mai teribil secret mondial şi
a impli¬cat o luptă diplomatică teribilă şi presiuni politice
extra¬ordinare, deoarece România a dorit să prezinte această descoperire
lumii întregi.

Prin specificul ei, descoperirea ameninţă însăşi influenţa
politico-ideologică a Vaticanului şi spulberă iremediabil atât concepţia
antropologică a ştiinţei moderne, cât şi ideile despre isto¬ria planetei
noastre şi a omenirii. Felul în care s-au precipitat însă evenimentele,
incredibilele conexiuni şi sursele care au concurat la realizarea
descoperirii îmi dau posibilitatea acum, când cunosc toate elementele
implicate, să am o viziune fascinantă şi de ansamblu a întregului
angrenaj, uluitor de complex, care a condus la momentul epocalei
descoperiri. Ea apare astfel ca un punct-focar, ca o primă „staţie” foarte
importantă pe calea transformării conştiinţei umanităţii şi mi se pare cu
atât mai remarcabil şi sugestiv faptul că ea s-a produs în România.

Aşa după cum se va vedea, descoperirea reprezintă de fapt o „antecameră”
la alte realităţi chiar mai tulburătoare, pe care Cezar, împreună cu o
echipă de specialişti formată din reprezentanţi ai SUA şi ai României,
le-a investigat în cadrul unei „mari expediţii” pe parcursul unui an (din
luna octombrie 2003, până în luna iulie 2004). Problema publicării acestor
informaţii rămâne totuşi foarte controversată. Iniţial, statul român a
vrut să anunţe această descoperire lumii în¬tregi şi să o pună la
dispoziţia cercetătorilor. Se considera că aceasta nu mai reprezenta
neapărat o problemă de interes naţional, ci una de interes mondial. Lupta
de culise pentru a împiedica această dezvăluire de o importanţă
excepţională pentru omenire a fost determinată de intervenţia majoră a
SUA. Deliberările diplomatice, argu¬mentele pro şi contra, precum şi
promisiunile sau ameninţările au durat aproximativ două luni
(august-septembrie, 2003).

în urma unui acord ultra-secret care a fost semnat între cele două state,
România s-a angajat să nu prezinte lumii întregi descoperirea de pe
teritoriul ei. Probabil că, printre altele, primirea în NATO care s-a
efectuat în grabă, în primăvara lui 2004, a făcut şi ea parte din pachetul
secret de „compensaţii” pentru această hotărâre, în acest context,
plasarea unor baze militare americane pe teritoriul României poate să
devină o certitudine în următorii ani, constituind o „pavăză” puternică
pentru locaţia din Munţii Bucegi. Aspectele sunt foarte complicate şi
secrete. Nu cunosc deocamdată care sunt avantajele ţării noastre în
raporturile bilaterale cu SUA, dar anumite semne clare de ciudată
bunăvoinţă la cel mai înalt nivel diplomatic au început deja să apară.

Cu toate acestea, „mişcările de culise” ale SUA tre¬buie să se desfăşoare
cu mare precauţie, pentru a nu atrage prea repede nedumeriri şi întrebări
stânjenitoare din partea celorlalte state şi puteri ale lumii, care ar
putea observa dar nu ar înţelege interesul Americii pentru România.
Secretul descoperirii este practic absolut. Nu am mai văzut niciodată aşa
ceva, „sarcina” asigurării lui fiind preluată în mare parte de americani.
Voi descrie la timpul potrivit aceste aspecte, dar pot să afirm anticipat
că nu există nici un document, scris, filmat sau fotografiat, care să fi
părăsit zona descoperirii. A fost construit un hangar subteran imens,
pentru depozitarea şi manipularea echipamentului tehnic precum şi a
dovezilor. Este ca o adevărată uzină, complet utilată, iar ideea
construirii lui s-a dovedit foarte inspirată.

Totuşi, din informaţiile pe care le deţin, România nu şi-a luat un
angajament definitiv în ceea ce priveşte menţinerea secretului marii
descoperiri, însă termenii contractuali nu îmi sunt deocamdată cunoscuţi,
în prezent, metodele care sunt folosite pentru anihilarea oricărei
tentative de a cunoaşte ceva despre această descoperire sunt dezinformarea
şi lipsa oricăror dovezi materiale. Sarcina nu este uşoară, însă din câte
ştiu, ea a fost realizată cu succes până în prezent, în opinia mea, însă,
această stare de lucruri nu poate continua mult timp de acum înainte. Vom
analiza însă aceste aspecte după ce voi prezenta toate elementele care au
condus în mod gradat la efectuarea acestei descoperiri de excepţie pe
teritoriul României.

Practic ansamblul descoperit sub Masivul Bucegi in 2002, de catre
cercetatorii de la Pentagon folosind satelitii geostationari care au la
baza tehnologia bionica si cea a undelor de forma. La data de 11 August
2003, dupa o pregatire ca la carte o echipa romano-americana patrunde in
interiorul Masivului Bucegi (nu mai descriu toata povestea), asta dupa ce
foreaza de mai multe ori in incercarea vehementa de a patrunde in interior
desi barajele energetice nu permiteau. Intr-un final s-a reusit
strapungerea barierei energetice si unificarea galeriilor.

Primul tunel se afla in plan paralel cu baza muntelui si la o treime
distanta de baza Masivului Bucegi, iar acest prim tunel are o lungime de
280 m, dupa care coteste brusc intr-un unghi de 26 de grade continuand cu
alt tunel care este o lungime aseamanatoare, dupa care se termina in
interiorul unei aule gigantice in interiorul muntelui. Aula din interiorul
muntelui este gigantica aceasta avand o inaltime de 30 m si o latime de
100 m. Verticala la suprafata din interiorul aulei corespunde stancilor de
pe creasta Masivului Bucegi care poarta numele de Babele, iar verticala la
suprafata iese intre Sfinx si Babele.

PROBLEME POLITICE IN CADRUL GUVERNULUI ROMANIEI DUPA PUBLICAREA ACESTOR CARTI CU PRIVIRE LA DESCOPERIREA DIN BUCEGI!!
O TENTATIVA ESUATA DE CENZURARE A CARTILOR LUI RADU CINAMAR DIN PARTEA UNUI POLITICIAN PSD-ist (Adrian Nastase)!
DIRECTORUL SRI, ANTIMASONUL RADU TIMOFTE, REUSESTE SA-L OPREASCA PE ACEL POLITICIAN (Adrian Nastase)!

“Generalul Obadea şi Cezar trebuiau să facă faţă unei situaţii care, fără
a fi deocamdată prea complicată, era totuşi tracasantă. Dacă nu era
tratată cu seriozitate, risca să declanşeze ceva la scară mai mare, punând
în pericol statutul bine definit şi destul de ocultat al Departamentului
Zero. Cezar mi-a spus că au avut loc trei rânduri de convorbiri între
membrul respectiv al comisiei şi generalul Obadea; la două dintre ele
asistase personal. Politicianul ameninţase aproape direct că sesizează
comisia şi demarează procedura de analiză, dacă nu se operează
modificările cerute. Prin aceasta se referea la trimiterea mea în SUA, dar
totul era doar un pretext. Nici măcar nu ascundea că vorbeşte în numele
unui grup de interese ascunse; astfel de aspecte sunt deja obişnuite la un
anumit nivel.

Lucrurile erau şi mai mult complicate de faptul că unul dintre motivele pe
care persoana îşi baza atacul era acela că eu scriam despre anumite
subiecte cu caracter secret şi publicam acele elemente. Era un aspect
delicat, care apăruse deja cu câteva luni în urmă, dar fusese înăbuşit la
o şedinţă secretă a directorilor SRI. Nu am avut niciodată multe elemente
în legătură cu acest aspect. Dar atât Cezar cât şi generalul Obadea m-au
asigurat că puteam scrie în continuare, fireşte în anumite limite, pe care
de altfel eu le-am respectat întru totul.

Acum, însă, problema era din nou pusă pe tapet, semn că “deranjul” nu
numai că nu fusese uitat, dar chiar se amplificase. Pe lângă
obstrucţionarea volumelor scrise de mine, se urmărea în paralel ca micul
“scandal” să creeze chiar o breşă în actualul sistem din SRI, pentru a se
putea prelua controlul asupra Departamentului Zero. În aceste condiţii era
evident că nu puteam să pun gaz pe foc şi să public acest al patrulea
volum al seriei imediat după evenimentele care constituie subiectul lui.
Am fost nevoit deci să aştept, sperând la anumite intervale de timp că
totul se va linişti şi voi putea să fac în continuare cunoscute
principalele aspecte cu care m-am confruntat în cadrul Departamentului
Zero. Numai că aşteptarea mea s-a prelungit destul de mult şi iată că
numai acum, la doi ani după apariţia pe piaţă a volumului 3 al seriei, am
primit aprobarea lui Cezar de a scrie în continuare.

Îl rog pe cititor să aibă înţelegere faţă de această situaţie complicată
în care eu, metaforic vorbind, am fost legat de mâini şi de picioare. Dacă
nu ar fi existat un anumit grup redutabil de persoane cu o mare putere
politică şi economică, ce îmi era favorabil, nu ar fi fost şanse ca aceste
cărţi să ajungă pe piaţă.
Desigur, eu nu pot expune aici toate aspectele de culise care există şi pe
care le cunosc. În afară de acestea, sunt unele elemente despre care Cezar
mi-a spus că e mai bine să nu le ştiu; ele fac parte din incredibilul
păienjeniş de interese şi ţeluri, care cuprinde o mare parte a oamenilor
puternici în această ţară. Mi s-a permis să subliniez doar unele
chestiuni, pentru a păstra un relativ echilibru într-o situaţie în care
“apele fierb” mai mereu.

Am primit cu puţin timp în urmă o notă informativă: ducesa de Halberg vine
în vizită la Bucureşti (n.ed. intamplare din anul 2006). Exact acum, în
aceste momente tensionate. Parcă se pregăteşte ceva.
Şi, vrând să mă asigur că nu vorbesc la pereţi, am întrebat-o direct pe
Shirt Li:
– Cred că ştii că e membru marcant al Nobilimii Negre?
Shin Li înclină capul în sens afirmativ…”