Laurențiu Barbu
Etnografie. Acum 70 de ani, un fotograf ambulant s-a oprit în casa în care locuiesc azi.
Bunicul, fratele lui și străbunicul s-au fotografiat purtând (sus) costumul popular specific zonei –Ibănești, Mureș.
Pe atunci, haina îl făcea cunoscut pe om după un cod riguros; costumul se schimba odată cu vârsta și transmitea informații despre situația materială și starea civilă. Costumul unui flăcău pare un pom în floare; la fiecare dintre răscrucile vieții pierde din podoabe, pentru a ajunge la bătrânețe simplu și auster ca un trunchi în iarnă.
După căsătorie, pe mânecă avea cusută doar o bandă decorativă în partea de sus (umăr) și-și acoperea capul cu un batic galben sau cu o năframă mare, cu ciucuri, la joc.
„Nevasta bogată își cosea umărul până jos, din mărgele. Cea săracă îl avea mai îngust, de la el pornind doar câteva șiruri de cheițe“ – spune Virgil Chirteș, director la școala din Ibănești-Pădure. După ce dădea naștere primului copil, femeia renunța la cromatica veselă și purta costumul caracteristic Țării Bârsei – sobru, în alb și negru.
Odată cu bătrânii, dispare și limbajul costumului popular. Tinerii preferă versiunile „moderne“, adaptări etno influențate de modă.
Text: Adina Brânciulescu;
sursa: www.natgeo.ro
