Livyka Știrbu-Sokolov: „În timpul interpretării nu poți ascunde nimic, devii transparent”

Există oameni al căror destin este conturat de pasiunea ce le pulsează prin vene. Nu am fi putut găsi un exemplu mai elocvent decât Livyka Știrbu-Sokolov, o tânără pianistă pentru care lumea muzicii reprezintă întregul său univers. Îndrumată de părinții săi, compozitorul Liviu Știrbu și pianista Angela Socolov, Livyka a ales, într-un mod firesc și corect, muzica. Astăzi, tânara reprezintă următoarea generație de muzicieni al cărei nume va face istorie în cultura națională și nu doar.

Despre drumul spre succes și proiectele tinerei pianiste, află din interviul de mai jos:

Te imaginezi făcând altceva decât muzică?

Când sunt suprasaturată de studiile intense la pian, parcă îmi apare dorința de a-mi schimba activitatea, dar, meditând, ajung iarăși la concluzia că vreau să fiu în lumea muzicii.

În ce măsură muzica îți exteriorizează starea interioară?

Direct. În timpul interpretării, nu poți ascunde nimic, devii transparent.

Ce fel de lucrări îți place cel mai mult să interpretezi la pian?

Concertul pentru pian și orchestra de Liviu Știrbu. Acest concert are o istorie foarte frumoasă. A fost dedicat mamei mele, pianista Angela Socolov. Cântând această muzică, care de fiecare dată îmi provoacă noi imagini, mai simt și o conexiune spirituală între mine și părinții mei.

Cum ai defini drumul tău spre succes?

Dorința și ambiția de a face ceva. Desigur, contează și sinceritatea, îndrumarea și susținerea profesorilor, a oamenilor apropiați și, evident, a părinților.

Cum arată o zi din viața ta?

Deșteptarea. Pianul deja așteaptă răbdător. Între timp, îmi salut părinții, discut cu ei ultimele noutăți și aventurile nocturne ale Melissei (pisica noastră), temele școlare, studiez la pian, merg la școală (sunt în schimbul al II-lea), deseori plec mai devreme deoarece am discipline muzicale (specialitate, corepetiție, ansamblu de cameră). Seara revin, am tocmai vreo oră de relaxare, îl consum în mare parte în rețelele de socializare, îmi mai „trag” cărțile de tarot să-mi aflu viitorul… Urmează „bună seara, pianul meu, de mult nu ne-am văzut, scuzați-ne, dragi vecini!”. Când trag plapuma pe mine, îmi doresc ca noaptea să dureze vreo trei zile. În momentul ăsta sesizez cât e de bine să fii copil mic și să nu ai nicio grijă.

Dacă ar fi să alegi o piesă care te reprezintă în totalitate, care ar fi aceasta?

Momentan, simt că mă reprezintă Concertul pentru pian și orchestră nr. 21 de Wolfgang Amadeus Mozart. Evident că pe parcurs vor apărea schimbări. Nu există numai o lucrare muzicală care să reprezinte diversitatea unui artist.

Ce ocupații îți răpesc timpul, în afară de muzică?

Aș vrea să-mi răpească, dar nu prea am timp.

Ce poate reprezenta pentru tine o sursă de inspirație?

Orice lucru frumos: un tablou, un concert, o carte, un film…

Care este cel mai frumos compliment primit de tine după un concert?

Îmi plac toate care mi s-au spus. Întotdeauna simt că fiecare dorește să-mi spună cel mai frumos compliment.

Ce artiști îți plac în afara zonei clasice?

Queen, David Bowie, Gino Vannelli, Chaka Khan, Chicago, Eduardo de Crescenzo, Pino Daniele, Jamiroquai, Kenny Loggins, Michael Mcdonald. Lista e foarte mare. Sunt mulți muzicieni extraordinari.

Cum ai convinge publicul moldovenesc să fie mai interesat de concertele ce se dau aici, acasă?

Mi-aș dori ca educarea simțului muzicii academice să fie din fragedă copilărie, atunci frecventarea concertelor în domeniu ar fi un lucru firesc, ba chiar prestigios. Deocamdată, contribuția mea modestă e străduința ca de fiecare dată când ies în scenă să-i arăt publicului nostru cât de interesantă, diversă și profundă este muzica clasică.

Ce proiecte ai programate pentru acest an?

Absolvirea Liceului de Muzică „Ciprian Porumbescu”, continuarea studiilor la Universitatea Națională de Muzică din București, însușirea repertoriului pentru programele solo și cu orchestra.

Cât de mult s-au schimbat muzicienii autohtoni sau viața din culise față de când erai mică?

În principiu, nimic nu s-a schimbat. În continuare, muzica necesită studiere, seriozitate și perseverență și, de mulți ani, muzicienii fac acest lucru.

Care este cel mai dificil lucru din viața unui artist?

Performanța continuă.

Ce calitate te caracterizează cel mai bine?

Empatia.

foto: facebook
Sursa articol: http://vipmagazin.md