Laurențiu Barbu
Poporul nostru a îmbrațișat credința creștină ortodoxă încă de la începuturile creștinismului. Dovezi se regăsesc pe tot cuprinsul țării, vechile vetre monahale fiind în mare parte vii și în zilele noastre. Ne place să credem că, odată cu zilele moderne pe care le trăim, putem lăsa în urmă toate ce țin de credința ortodoxă și să ne aliniem noilor trenduri și ideologii pe care societatea ni le propune. Avem greșit formată ideea că bătrânii călugări ramași în bătrânele mănăstiri urmează traiul lor înapoiat în slujba lui Dumnezeu, iar noi ne putem vedea de ale noastre fără ei, fără tradiții, fără sărbători și chiar fără Dumnezeu. Sunt oameni care traiesc în afara, doar strict pe orizontală, care nu acceptă ideea că sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Oameni care nu-L regasesc in viata lor, nu-L cauta, nu-L pretuiesc si nu-I spun Tata. Sunt liberi sa traiasca asa, deoarece in marea Lui bunatate le-a dat chiar El aceasta libertate. Insa nu toti au ales asa. Sunt multi, in zilele noastre, care au ales sa-I slujeasca, sunt multi care au patruns adanc tainele Sfintei Scripturi, si-au luat intr-adevar crucea si-I urmeaza, rezista tuturor intemperiilor si ideologiilor sociale. Desi secolul 21 a venit cu tentatii fel de fel, vedem ca la noi inca se mai construiesc biserici si manastiri, iar multi tineri intra in randul clericilor si al monahilor.
Parcurgand drumul dinspre Calugareni catre frumoasa Manastire Comana cam la 7 km din drumul national (DN5 Bucuresti-Giurgiu), oricine poate trece pragul Manastirii Delta Neajlovului, din judetul Giurgiu, pentru a se convinge ca si in secolul 21 se pot inchega vetre monahale, care infloresc prin stradania unor preoti tineri.
Dupa cateva sute de metri printre lanurile de grau si porumb se zareste in toata splendoarea lui ansamblul monahal ce are in componenta o bisericuta mica din lemn, un cimitir, corpuri de chilii, cateva anexe si biserica noua, mare cat o catedrala. In acest loc izolat de vaste intinderi agricole si de minunata delta a Neajlovului, intr-o liniste desavarsita, gasim o odihnitoare oaza de spiritualitate si un crampei de identitate romaneasca. Initial Manastirea Delta Neajlovului a functionat ca schit apartinand de Manastirea Comana. In prezent are statut de manastire. Recent construita, biserica mare, de zid, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, sta tacuta ca o fortareata inaltata in pustiu, asteptand pe cineva sa-i treaca pragul, sa-i puna o floare la icoane, sa-i cante la strane.
Bisericuta mica din lemn, cu hramul Inaltarea Domnului, ni se dezvaluie zvelta si vesela, ca un vechi locas maramuresean, primitor si pastrator al traditiilor si valorilor romanesti. Imediat ce i-ai trecut pragul, esti invaluit de mirosul natural de lemn care te poarta cu gandul la traiul autentic de odinioara al taranilor gospodari. Barnele groase de lemn, scartaitul fin al podelei si multitudinea icoanelor agatate in cuie creeaza un spatiu pe care noi, orasenii mai tineri, l-am vazut doar pe la Muzeul Satului. Desi are un aer vechi si rustic, bisericuta este totusi cat se poate de noua, fiind tarnosita la data de 2 mai 2004 de catre vrednicul de pomenire Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane la vremea aceea.
Corpurile de chilii si celelalte anexe, printre care si o trapeza, sunt inca in constructie. Tot aici mai este si un mic paraclis cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Lipsa fondurilor face anevoioase lucrarile, insa nadejdea tanarului parinte staret Gamaliel este ca intr-o zi totul va fi dus la bun sfarsit. El continua munca si visul parintelui arhimandrit Irineu Iurascu, de a inchega aici o obste monahala, care sa duca peste veacuri credinta neamului nostru. Fost staret al Manastirii Comana, parintele Irineu Iurascu a fost primul staret al Manastirii Delta Neajlovului, dedicandu-si tot restul vietii sale pentru terminarea constructiei bisericii mari. Cand a trecut la cele vesnice, in data de 19 august 2016, slujba inmormantarii s-a savarsit chiar in biserica mare a carei contructie era finalizata.
Desi biserica tip catedrala are o lungime de 30 m si o latime a absidei de 18 m, s-a dovedit aproape neincapatoare la slujba de inmormantare a celui ce este considerat ctitorul ei principal. Credinciosi si monahi din toate partile s-au adunat pentru a-l conduce pe ultimul drum pe cel ce a gandit atat de frumos amplasarea si ridicarea acestui impozant lacas de cult. Mormantul parintelui se afla, cum era si firesc, in curtea manastirii. Cand parintele Ieromonah Gamaliel a preluat staretia, ansamblul monahal nu avea alti vietuitori. Singuratatea nu l-a speriat pe tanarul si energicul parinte, care a vazut in acest fapt o provocare si o oportunitate de a se pune mai cu sarg in slujba lui Dumnezeu. A slujit si a muncit fara incetare atat in biserica, cat si la restul treburilor care se desfasoara intr-un astfel de loc. Prin stradania sa, slujbele se tin cu regularitate, iar cu ajutorul credinciosilor, reuseste sa infrumuseteze si celelalte corpuri anexe ale manastirii.
Sursa: daciccool.ro
