Carol I își dorea întotdeauna multă lume la masă la Peleș. Prânzul începea tot timpul la ora 13, iar cina la ora 20. Cel care se ocupa de detaliile meselor era aghiotantul de serviciu. El venea dimineața la rege cu un registru de înscriere și cu cererile de audiență. Unele cereri de audiență se materializau într-o invitație pentru prânz. Familia regală întâmpina oaspeții în sala maură.

Doamnele erau așezate de o parte a sălii și domnii de cealaltă. La intrarea în sală a suveranilor, oaspeții se ridicau și doamnele erau întâmpinate de regină, iar domnii de rege. Se schimbau câteva cuvinte și oaspeții erau apoi invitați în sala de mese unde fiecare avea locul deja stabilit de către rege și aghiotant. Atmosfera în timpul mesei nu era foarte destinsă, seriozitatea regelui impunând un aer rezervat. Carol mânca puțin și vorbea și mai puțin, de regulă probleme legate de politică. Îi plăcea să-și asculte oaspeții. Când nu se discuta politică, în prim plan erau artele, literatura, subiecte pe care le aducea în discuție regina, uneori cu entuziasm, contrastând cu austeritatea sălii și atitudinea regelui. În momentele de liniște se auzea susurul apei Peleșului, adus la dorința reginei chiar în mijlocul mesei, într-o farfurie împodobită de unde arunca o poaie de stropi peste florile din jur.

Produsele din carne se consumau în raport egal cu legumele și fructele. Pe 5 august 1907 s-a servit: supa reginei, păstrăv fiert în sos muslin, găină îndopată a la Piemontaise, friptură de vită, salată Windsor, tarte cu fragi a la creme. Se consumau de regulă alimente naturale. Laptele provenea de la stâna regală iar fructele și legumele erau producție propie. La dorința regelui, peștele era aproape nelipsit: păstrăv, șalău, cegă, nisetru, crapi, raci. Cea mai consumată era carnea de vită: cotlet, file, ficat, creier, toate de vițel. Carnea de porc și cea de pui nu erau la mare căutare. Vânatul era pe placul de perechii regale: potârnichi, iepuri, rațe și gâște sălbatice, porci mistreți. Elisabeta consuma cu plăcere laptele de bivoliță, adus de la lăptăria franceză a lui Thierry. Bucătăria franțuzească era cea mai prezentă, cea germană și englezească rar, iar cea românească deloc. Bucătar șef a fost multă vreme un francez, Ballabene. Masa era pregătită la subsol, unde se afla de asemenea și colecția de vinuri.

Cele franțuzești erau preferatele regelui, „Bordo” în special. La masă se aduceau însă și unele românești, de la viile Brătianu și Drăgășani. Berea era furnizată de Azuga, mai exact sortimentele Caraiman și Salvator. Platourile erau aduse de la subsol cu un lift. Se consumau multe fructe. Mesele nu se serveau niciodată doar pentru cuplul regal, mereu fiind și alte persoane, între două și 22.

După masă, regele îi invita pe oaspeți în hol. La un semn al suveranului, un aghiotant apăsa pe un buton electric și tavanul sălii se deplasa, astfel soarele pătrundea și lumina cele 14 tablouri de mozaic în lemn reprezentând castelele casei de Hohenzolern. Tapiseriile și tablourile împodobeau pereții de la etajul I, acestea nefiind unele oarecare: “Isabela a Austriei” de Rubens, „Haman implorându-și grația” de Rembrandt, „Fuga din Egipt” de Navarette și multe altele.

După masă, regele îi invita pe oaspeți în hol. La un semn al suveranului, un aghiotant apăsa pe un buton electric și tavanul sălii se deplasa, astfel soarele pătrundea și lumina cele 14 tablouri de mozaic în lemn reprezentând castelele casei de Hohenzolern. Tapiseriile și tablourile împodobeau pereții de la etajul I, acestea nefiind unele oarecare: “Isabela a Austriei” de Rubens, „Haman implorându-și grația” de Rembrandt, „Fuga din Egipt” de Navarette și multe altele.


Sursa: istorie-pe-scurt.ro

 

 

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!