Este singurul proiect de televiziune care oferă una dintre cele mai complexe şi documentate imagini asupra regimului comunist din România.

Serialul „Memorialul durerii”, realizat de Lucia Hossu Longin, a creionat cel mai dureros capitol din istoria recentă şi reprezintă în continuare unul dintre cele mai puternice demersuri jurnalistice.

Început în 1991, „Memorialul durerii” a prezentat, de-a lungul timpului, evenimentele petrecute o dată cu încheierea celui de al Doilea Război Mondial şi până la începutul anilor ’90. Din 2008, serialul a început o serie nouă, unde au fost remontate o parte dintre primele episoade şi, în acelaşi timp, au fost difuzate şi subiecte noi, printre care seria dedicată torţionarilor – Seria Neagră – cât şi Memorialul Bucureştilor, unde s-au prezentat demolările prin care a trecut capitala.

În total, sunt peste 150.000 de minute de imagini document şi nenumărate confesiuni din partea unor personalităţi care au trecut prin chinurile comunismului sau care au fost chiar părtaşi la crimele regimului. Unul dintre cele mai mari merite ale Luciei Hossu este şi această dorinţă de a-i prinde în viaţă pe care care au influenţat acest „malaxor al sufletelor”. A avut ultimele mărturii ale torţionarilor Alexandru Nicolski sau Gheorghe Crăciun, a prins ultimele confesiuni ale lui Petre Ţuţea şi a fost primul om care, prin materialele sale, a deschis ochii a milioane de români, prezentându-le ororile care s-au petrecut în închisorile din ţară, la Sighet sau Piteşti. „Lucia Hossu a fost primul om, care a intrat în multe locuri. Ea a deschis porţile de la Sighet”, povesteşte Alexandru Munteanu, producătorul emisiunii, membru al echipei Memorialului încă din 1993.

A fost o luptă contra cronometru, pentru că bătrînii luptători dispăreau, închisorile se renovau suspect de repede, unele au fost şi demolate, celulele condamnaţilor la moarte deveneau încăperi cochete, vopsite în culori pastel,

spunea realizatoarea serialului.

În toată acea perioadă, echipa Luciei Hossu a umblat în toată România, mergând de la satele răsfirate în câmpia Bărăganului şi până la casele ascunse la umbra munţilor şi pădurilor. Şi-au găsit cele mai cutremurătoare poveşti, cei mai puternici oameni, care au reuşit să ofere un chip acestui regim negru. Ei au fost lentila care a arătat celorlalţi români adevăratele „valori” ale comunismului.

În acte a fost numitul „centru de reeducare studenţească”, însă în spatele gratiilor închisorii Piteşti se ascundea cea mai cumplită barbarie. Orice s-ar fi sinucis, numai să scape de supliciile torţionarilor, spun toţi foştii deţinuţi care au vorbit cu echipa din spatele Memorialului Durerii. Serialul a făcut cunoscut curajul Elisabetei Rizea, numind-o „Viteaza din Nucşoara”, a dedicat numeroase episoade rezistenţei din munţi, aducându-l la suprafaţă pe bătrânul Ogoranu, a arătat sacrificiile inumane cu care s-au construit marile „realizări” ale socialismului, prezentând lagărele de la Balta Brăilei, Baia Sprie sau Canal.

Fiecare episod este construit într-un mod diferit, mărturiile victimelor sunt completate cu date istorice, imagini din arhivele televiziunii sau cu file din jurnalele personale ale intervievaţilor. Sunt episoade dedicate unor mişcări, cum ar fi cel al rezistenţei din munţi, proceselor elitei politice şi culturale, colectivizării din Vrancea; apoi episoade – portret dedicate unor personalităţi precum Doina Cornea, Corneliu Coposu, Anita Nandriş, Richard Wurmbrand şi mulţi alţii.

Serialul „Memorialul Durerii” a rămas în memoria colectivă a poporului român, iar după 20 de ani de la difuzarea primelor episoade, el este mai mult decât un brand al TVR, e un simbol al luptei pentru păstrarea vie a memoriei româneşti.

George Gurescu
jurnalist TVR+