Mircea cel Bătrân și primul tratat de alianță anti-otomană din istoria Europei de S-E

În 1394 are loc lupta de la Rovine. Cronicarul turc Orudj consemnează că „s-a dat o mare bătălie”, că „din amândouă părţile au murit mulţi oameni” şi că, la sfârşit, sultanul „se retrăgea plin de demnitate”.

La rândul lor, cronicile slave arată că „lănci nenumărate s-au frânt şi s-au tras atâtea săgeţi, încât cerul nu se putea vedea de mulţimea lor”, adăugând că, din cauza pierderilor suferite, Bayezid „s-a spăimântat şi a fugit. Iar râul acela curgea roşu de sângele ce ieşea din mulţimea trupurilor căzute”. Mircea cel Bătrân obție un succes din punctul de vedere al daunelor provocate adversarului. Totuși, turcii erau prea mulți pentru a fi goniți peste Dunăre. Un pretendent, Vlad, este pus de otomani pe tron. Mircea mai dă o luptă nefavorabilă în zona Curții de Argeș și se refugiază la Brașov.

În Brașov, încheie pe 7 martie 1395 în condiții de egalitate un tratat cu regele maghiar Sigismund de Luxembrug. Tratatul era îndreptat “împotriva acelor vrăjmasi cumpliţi, vicleni şi neîmpăcaţi duşmani ai noştri care sunt turcii”. Tratatul stabilea scop, strategie și acţiuni comune contra otomanilor. Mircea cel Bătrân se angaja: “ca ori de câte ori de acum înainte regele maghiar va merge cu oştirea să împotriva aşa-zişilor turci sau împotriva unor părtaşi ai lor atunci tot cu oştirea, oamenii şi toată puterea noastră să fim datori a merge cu dânsul de asemenea noi înşine împotriva acelora”. Dacă însă regele nu ar fi venit în persoană şi ar fi trimis doar oştirea, Mircea urma să procedeze la fel ca un egal al regelui, angajându-se să asigure liberă trecere precum şi hrană necesară, contra cost, oştirii regale ce va merge în părţile lui Dobrotici sau în orice alte locuri.

În răspuns la ajutorul oferit de Mircea, regele maghiar se obliga să-l sprijine în cazul în care ar fi fost atacat de turci. În toate orașele și cetățile cucerite de la turci urmau să fie puse garnizoane ale lui Mircea, dublate de cele ale lui Sigismund. Principala prevedere a tratatului de la Braşov era că regele maghiar recunoştea lui Mircea cel Bătrân stăpânirea asupra Banatului de Severin, Amlaşului, Făgăraşului, posesiuni pierdute de Radu I. De menționat este că domnul muntean era într-o poziție aparent precară. Fusese gonit din țara lui. Ba mai mult, tratatul de Brașov îl întărește cu pecetea mică, cea destinată actelor interne, nu cu pecetea mare, destinată actelor externe. În timpul retragerii Mircea nu avusese timp să recupereze toate bunurile care îi aparțineau. Calitățile militare și diplomatice au suplinit acest neajuns ce l-ar fi putut transforma într-un veșic domn fără tron.

Citește mai mult: http://www.istorie-pe-scurt.ro/mircea-cel-batran-si-primul-tratat-de-alianta-anti-otomana-din-istoria-europei-de-s-e/