Laurențiu Barbu
„Oala de încălzit casa”, sau „Oala calorifer” este expusă la Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi. Ea a fost descoperită în situl arheologic din satul Negrileşti, aflat în partea de nord a judeţul Galaţi, la circa 20 de kilometri de Tecuci şi aproximativ 25 de kilometri de Bârlad, într-o zonă în care mărturiile materiale ale locuirii umane se întind pe mai bine de trei milenii.
Aceste mărturii arheologice ne arată şi o faţă surprinzătoare a inventivităţii româneşti, care s-a manifestat şi în rezolvarea problemelor ce ţin de traiul de zi cu zi. Este, evident, o zonă creativă mai puţin spectaculoasă decât cea care ţine de progresul tehnologic, dar cu siguranţă se dovedeşte la fel de importantă.
În amintita localitate de mai sus, o echipă de cercetători condusă de arheologul Costel Ilie, de la Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi, a scos la lumină această „instalaţie” de încălzire a locuinţei, veche de circa un mileniu, care nu a mai fost identificată (cel puţin deocamdată) în spaţiul românesc. Este vorba despre un „calorifer” arhaic de 1.000 de ani, care folosea apa ca element de stocare a căldurii. Mai exact, strămoşii noştri utilizau vase mari din lut, cu pereţii groşi, în care introduceau bucăţi de piatră încinse în focul vetrei, apoi umpleau vasele cu apă. Acestea se încălzeau şi, vreme de ore bune, radiau căldura în încăperea în care se afla vasul.
Posibil ca în locuinţele oamenilor înstăriţi existau mai multe astfel de vase, ale căror dimensiuni erau diverse (între 10 şi circa 40 de litri), pe care le foloseau într-un soi de rotaţie, astfel încât în timp ce unele „calorifere” se aflau „la încărcat”, altele le ţineau locul în interiorul casei. Posibil ca apa caldă rezultată în acest mod să fie folosită și în alte scopuri casnice. La fel de interesant este că vasele pentru încălzit erau produse tot în aşezarea respectivă, unde a fost descoperit acum câţiva ani un cuptor pentru ars ceramică vechi de peste 1.700 de ani.
Această soluţie de încălzire pare una curată și modernă, reprezentând o adevărată revoluţie tehnologică pentru acele vremuri. Desigur că romanii au inventat încălzirea prin pardoseală acum 2.500 de ani, dar din cauza costurilor, aceasta era accesibilă doar celor extrem de bogaţi. Oricum, oala calorifer moldovenească era superioară vetrei obşnuite, pentru că nu producea fum. Vatra obișnuită nu avea întotdeauna horn, iar cele mai multe locuinţe având o simplă gaură în acoperiş deasupra vetrei pentru aerisire. Încălzirea pietrelor avea loc probabil în încăperea unde se afla vatra de foc (anexă, bucătărie, etc.), iar „Oala de încălzit casa” se afla într-o altă încăpere. Pentru încălzirea vasului și a apei se foloseau pietre obişnuite de râu, dar puteau fi folosite şi pietre vulcanice, recunoscute ca având proprietăţi de transfer termic mult mai bun decât pietrele obișnuite.
„Oala de încălzit casa”, sau „Oala calorifer” ce se folosea acum 1.000 de ani, „extrasă” din situl de la Negrileşti, poate fi admirată, restaurată și conservată, la Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi, acolo unde muzeografii vă pot explica și modul ei de folosire.
un articol de Conf. univ. dr. George V Grigore
sursa: www.cunoastelumea.ro
