Laurențiu Barbu
Ruginoasa, o localitate cu nume parcă tomnatic, ce îndeamna la meditație. De fapt este o comună din județul Iași, formată din satele Dumbrăvița, Rediu, Ruginoasa (reședința) și Vascani.
După tradiție, numele localității de reședință ar avea cel puțin două surse posibile. Una ar fi că provine de la un păstor pe nume Rugină care s-ar fi stabilit prin aceste părți cu oile, dar în lucrarea „Ruginoasa”, autorul Boris Crăciun menționează că „...și astăzi în diferite locuri ale comunei se poate vedea, în special dupa ploaie, un strat subțire brun – roșcat care acoperă pământul, mai ales în locurile pietroase”, numele provenind de la acest fenomen, de la aceast tip de sol. Numele unui iaz existent în localitate – „Rugină” apare și în documentele moldovenești din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, amintind și de o familie de mari boieri ce purtau acest nume. Primele așezări s-au construit în partea de vest a satului, la locul denumit „Osoi” (de la oase?), de unde locuitorii s-au retras, întrucât locul era arid și lipsit de apă, pe locurile unde este astăzi satul Ruginoasa.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Siretul de Sus a județului Suceava și era formată din satele Bugioaia, Rădiu, Dumbrăvița, Giurgești, Costești și Cornești, având în total 3925 de locuitori. Existau în comună două școli mixte și patru biserici. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Văscani, formată din satele Văscani, Hărmănești, Todirești-Bălușești, Stroești și Laiu, comuna fiind desprinsă din comuna Ruginoasa în 1876 și având 2720 de locuitori. Existau și aici trei școli rurale mixte, cinci biserici ortodoxe și una lipovenească. În 1931, zona a fost reorganizată în cadrul județului Baia, comuna Ruginoasa cuprinzând cu satele Costești, Dumbrăvița, Gringești, Petrișu de Jos, Petrișu de Sus, Rădiu și Ruginoasa; iar comuna Vascani a fost desființată, satul Vascani trecând la comuna Hărmănești. În 1950, comuna Ruginoasa a fost arondată raionului Pașcani din regiunea Iași. În 1968, ea a trecut la județul Iași, preluând și satul Vascani de la comuna Hărmănești. Patru obiective din comuna Ruginoasa sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice — ruinele hanului de la Ruginoasa din secolul al XVIII-lea; și situl de „pe Platou” aflat în marginea de sud-vest a satului Vascani, sit ce cuprinde urme de așezări din perioada Latène (cultura geto-dacică), secolele al II-lea–al III-lea e.n., secolul al IV-lea e.n. (ultimele două corespunzând epocii daco-romane), și câteva medievale — secolele al XIV-lea, al XV-lea, secolele al XVI-lea–al XVII-lea și secolul al XVIII-lea.
Clasificat ca monument de arhitectură, ansamblul Palatului lui Alexandru Ioan Cuza din satul Ruginoasa cuprinde palatul propriu-zis (1862), biserica „Adormirea Maicii Domnului” cu parcul, zidul de incintă și turnurile (1813), și mormântul pregătit pentru domnitor (sfârșitul secolului al XIX-lea). Al patrulea obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar, este declarat a fi monumentul eroilor din Primul Război Mondial ridicat la începutul secolului al XX-lea în cimitirul din Ruginoasa. Satele Rediu, Ruginoasa și Dumbrăvița sunt cunoscute pentru tradiția luptei dintre tinerii din dealul satului și cei din vale. Obiceiul are loc în fiecare zi de 31 decembrie, de cel puțin 40 de ani, cu menirea de a alunga relele (în zilele dintre Crăciun și Anul nou, declarat în Vechea Religie Pământeană (păgână) ca fiind ale „mascaților”, sau „zilele pentru nimic”.
De la Iași până la Ruginoasa, veți face 60 de kilometri. Nu o să vă pară rău, pentru că veți vizita un palat „ca în povești”… Acolo, la Ruginoasa, se află un palat pe care odinioară l-a stăpânit Alexandru Ioan Cuza, domnul Unirii. Castelul în stil neogotic i-a aparținut întâi și întâi familiei Sturdza. Palatul datează de la 1804, când vistiernicul Săndulache Sturdza a tocmit un arhitect din Viena, pentru o reconstrucție a unui mai vechi conac boieresc. Șapte ani mai târziu a fost clădită și o biserică, în apropiere, acolo unde înainte fusese o bisericuță de lemn. Între 1847 și 1855, palatul a trecut printr-o nouă refacere, realizată în stil neogotic. Deși lucrarea trebuia isprăvită încă din anul 1848, evenimentele cu caracter revoluționar au condus la o întârziere de câțiva ani. Vastele lucrări au fost achitate de către Costache Sturdza, moștenitorul domeniului. Acesta era neam cu domnitorul Mihail Sturdza. Alexandru, fiul lui Costache Sturdza s-a împrumutat, la un moment dat (în 1857) de la Banca Națională a Moldovei cu o sumă imensă, de 60.000 de galbeni. Trebuia să înapoieze banii în 17 ani, dobânda fiind de 7,25 la sută. A fost ipotecată întreaga moșie Ruginoasa. Alexandru n-a mai putut rambursa împrumutul la timp, iar banca a scos domeniul și palatul la licitație. Așa a ajuns palatul de la Ruginoasa în stăpânirea unui alt Alexandru, unul ilustru. În proprietatea lui Cuza Vodă avea să ajungă, lucru care s-a întâmplat în anul 1862! Cuza dorea să își realizeze acolo o reședință de vară. Palatul l-a costat peste 52.000 de galbeni. Și, dovadă că marele domnitor stătea destul de bine cu banii, imediat după cumpărare a și purces la renovarea acestuia. Faptul că nu prea i-a fost dat să se bucure de frumusețea locurilor, este o cu totul altă treabă. De vină a fost poate soarta, sau mai degrabă politica; ori mai exact politicienii acelor vremuri, tare asemănători celor de azi. Mobilierul pentru palat a fost adus de la Paris, iar de grădină s-au ocupat specialiști aduși din Germania. Prins cu treburile statului, Cuza n-avea timp să supravegheze renovarea, dar de acesta s-a ocupat soția sa, Elena. Inaugurarea palatului Ruginoasa a avut loc în primăvara anului 1864, când o scurtă perioadă de timp a locuit și Cuza Vodă acolo. În toamnă, Cuza Vodă a venit iarăși la Ruginoasa, zăbovind aproape patru săptămâni. Tocmai promulgase legea de împroprietărire a țărănimii, când 400.000 de familii au primit terenuri arabile, iar 60.000 de români au primit loturi pentru construirea de locuințe. La sosirea sa la Ruginoasa, Cuza a fost întâmpinat cu pâine și sare, de către un alai de 6.000 de gospodari, veniți să-i aducă mulțumirile lor în cuvinte simple, dar pornite din suflet. La 1866 Alexandru Ioan Cuza, binefăcătorul țărănimii, a trebuit să ia calea străinătății, forțat de împrejurări (sau de către cei deranjați de reformele sale). În cei șapte ani, cât i-au mai fost dați să trăiască în exil, Alexandru Ioan Cuza s-a folosit pentru nevoile personale, de banii proveniți din arendarea moșiei de la Ruginoasa, o sumă de 5.000 de galbeni anual.
Trebuie spus, ca un detaliu important pentru conturarea portretului Domnului Unirii de la 1859, că noua stăpânire îi pusese la dispoziție, în străinătate, prin banca Rothschild, o sumă de 500.000 de franci. Bani de care fostul domnitor n-a vrut să se atingă. Inima lui Alexandru Ioan Cuza a încetat să mai bată la sfârșitul primăverii anului 1873, la Heidelberg, în Germania. Dacă în timpul vieții, Cuza nu s-a putut bucura mai deloc de reședința sa de la Ruginoasa, părea că măcar somnul de veci avea să și-l doarmă acolo, după ce a fost înmormântat lângă biserica de pe moșie. Însă nu s-a întâmplat așa. Rămășițele sale pământești au fost strămutate la Curtea de Argeș, iar ulterior au fost duse la Biserica Trei Ierarhi din Iași. Întrucât cei doi fii ai lui Cuza (proveniți dintr-o relație din afara căsătoriei) au pierit de tineri, moșia de la Ruginoasa a ajuns, în cele din urmă, în proprietatea unei unități medicale, funcționând ca spital de copii. În vremea celui dintâi război mondial palatul a devenit, temporar, spital militar. În cea de-a doua conflagrație mondială (și după), palatul Ruginoasa a fost sever avariat. La degradarea sa au participat și sătenii care, așa cum se întâmplă în astfel de situații, au extras materiale de construcții refolosibile dintre zidurile deteriorate. Se zice (deci nu e sigur!) că în urma unei vizite inopinate a lui Nicolae Ceaușescu s-ar fi demarat lucrările de reconstrucție, desfășurate vreme de 11 ani, începând cu 1967, până în 1978. Lucrările au fost sistate o vreme. Însă, în anul 1982 a fost inaugurat muzeul de aici „Al.I. Cuza”, ce purta numele domnitorului care a înfăptuit Unirea dintre Moldova și Țara Românească. Ansamblul Palatului lui Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, la numărul 1484, având codul IS-II-a-B-04238 și fiind format din 5 obiective și anume: Palatul lui Alexandru Ioan Cuza – datând din anul 1862 și având codul IS-II-m-B-04238.01; Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – datând din anul 1813 și având codul IS-II-m-B-04238.02; Parcul – datând din anul 1813 și având codul IS-II-m-B-04238.03; Zidul de incintă – datând din anul 1813 și având codul IS-II-m-B-04238.04; Turnurile – datând din anul 1813 și având codul IS-II-m-B-04238.05; Mormântul pregătit pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza – datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și având codul IS-IV-m-B-04238.06.
De aveți drum spre Iași sau prin Ruginoasa, ori prin preajmă, faceți tot posibilul și vizitați acest loc încărcat de istorie. Seamănă cu o perlă aflată în coroana minunilor României, iar dumneavoastră veți avea doar de câștigat dacă o veți admira!
Sursa: ziarulnatiunea.ro/2019/01/24/palatul-domnesc-al-lui-cuza-de-la-ruginoasa-jud-iasi/
