Laurențiu Barbu
Povestea palatului Suţu începe odată cu căsătoria lui Costache Suţu, nepot de frate al domnului Mihai Suţu, cu Ruxandra Racoviţă în 1816.
Drept zestre Ruxandra aduce soţului proprietatea din faţă bisericii Colţea, pe care ulterior, între anii 1833 si 1835, Costache va ridica edificiul care-i va face numele nemuritor.
Înfrumuseţările aduse impunătorului edificiu au continuat însă.
Astfel, în octombrie 1836, Costache Suţu comandă meşterului austriac Eser executarea unui splendid policandru de alamă, format din 24 de sfeşnice, întocmai ca cel de la biserica Sf. loan Nou.
Inspirata rezolvare a holului central, înfăptuită în 1862, se datorează lui Karl Storck, recunoscut sculptor şi artist decorator.
Transformările iniţiate de el constau în deschiderea a trei arcade, din crearea unei scări monumentale desfăcută în două braţe şi din montarea în peretele din faţă, a oglinzii adusă de la Murano şi prinsă într-un frumos ancadrament.
Deasupra oglinzii se distinge şi astăzi, prin gingăşia execuţiei artistice, medalionul sculptat în lemn al Irinei Suţu, soţia proprietarului.
A două jumătate a veacului trecut va reprezenta pentru Palatul Suţu perioada de maximă strălucire.
Grigore Suţu (1819-1893) şi soţia sa Irina, fiica marelui bancher Ştefan Hagi Moscu, s-au preocupat constant atât de edificiu cât şi de parcul ce-l încadra.
Ei au adăugat clădirii marchiza susţinută de piloni de fier, creându-se astfel un elegant peron de intrare.
În anii ocupaţiei germane din primul război mondial, ctitoria Sutulestilor va deveni reşedinţa generalului Tülff von Tscheppe und Weidenbach, guvernatorul teritoriului ocupat.
Aici, în actuala sală de conferinţe a muzeului, guvernatorul va organiza un prânz de gala cu ocazia Anului Nou 1918.
Cu acest prilej s-a purtat istorică discuţie dintre feldmareşalul August von MacKensen şi Alexandru Marghiloman în vederea încheierii cât mai grabnice a păcii dintre România şi Puterile Centrale.
Zece ani mai târziu, edificiul va deveni sediul Primăriei Municipiului Bucureşti. Din cabinetul sau aflat în camera din dreapta sălii mari cu balcon, a semnat Dem I. Dobrescu decizia de deschidere a primei expoziţii permanente a Muzeului Municipal.
Sediu al Băncii Chrissovelony (1932), al Casei de Economii şi Consemnaţiuni (1942) şi al Institutului de Construcţii (1948), Palatul Suţu îşi va redobândi, cel puţin în parte, vechea înfăţişare cu prilejul operaţiilor de restaurare întreprinse între anii 1956-1958.
La 23 ianuarie 1959, în preziua aniversării unui veac de la Unirea Principatelor, va fi inaugurat într-o noua formă de organizare Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti.
Prin unificarea Muzeului de istorie cu Muzeul de Artă (înfiinţat ca secţie a Muzeului Municipal în 1933) în anul 1984 ia fiinţă Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti devenit în decembrie 1999 Muzeul Municipiului Bucureşti.
Muzeul deţine şi conservă aproape 400.000 de obiecte provenite din cercetări arheologice, donaţii şi achiziţii realizate cu fonduri asigurate an de an de Primăria Capitalei.
Program de vizitare: Miercuri-Duminică 10:00-18:00
Sursa: eualegromania.ro
