Laurențiu Barbu
Peştera Unguru Mare mai este cunoscută şi sub denumirile de Peştera Ungurului sau Peştera de la Bolhac.
Ea este situată pe cursul Crişul Repede între localităţile Bălnaca şi Şuncuiuş, la poalele Munţilor Pădurea Craiului, pe malul stâng al râului, în locul numit „Lunca bălnăcanilor”. Peştera se află la baza unui perete calcaros, la aproximativ 250 metri amonte de confluenţa Văii Mişidului cu Crişul Repede, pe teritoriul comunei Şuncuiuş.
Peştera Unguru Mare impresionează prin grandoarea spaţiului subteran şi prin încărcătura istorică a vestigiilor lăsate aici de strămoşi, peştera fiind locuită încă din epoca neolitică. Peştera este menţionată pentru prima dată în 1921, de către E. Bokor.
Intrarea se prezintă sub forma unei arcade largi, de mari dimensiuni, de 32 metri înălţime şi 22 metri lăţime.
Literatura de specialitate spune că Peştera Unguru Mare reprezintă nivelul inferior de carstificare al unui vast sistem endocarstic, al cărui nivel superior este dat de Peştera de la Hodoabă, care se găseşte deasupra ultimului sector al Peşterii Ungurului.
Pe porţiunea de la intrare golul subteran se prezintă sub forma unei galerii vaste, cu o desfăşurare aproximativ liniară, podeaua fiind aproape orizontală. Pe o distanţă de 150 de metri de la intrare, alternează secţiuni cu dimensiuni variabile, cuprinse între 33 şi 10 metri lăţime şi între 25 şi 15 metri înălţime. Pe podea, un curs de apă lăptos îşi croieşte agale calea. Caracteristica principală a acestuia este culoarea albicioasă, dată de prezenţa unui mineral rar, crisit, care dă impresia că un râu de lapte izvoreşte din măruntaiele muntelui. Galeria se încheie cu un cot brusc spre stânga ramificându-se în alte două galerii, care se reunesc într-o sală la capătul căreia, dintr-un sifon inpenetrabil, îşi croieşte drumul cursul de apă care se îndreaptă spre ieşire.
Resurselor atractive naturale li se adaugă şi cele aparţinând prezenţei umane. Aici au fost descoperite urme ale locuirii umane încă din neolitic, epocă de care se leagă numeroase descoperiri ale unor unelte de piatră: lame cioplite, fragmente de lame, dălţi meşteşugite din piatră cioplită şi şlefuită. Uneltelor neolitice li se adaugă fragmente de vase ceramice pictate, precum şi obiecte din os aşa cum sunt ace şi sule folosite probabil la coaserea pieilor de animale.
Epocii bronzului îi aparţin descoperirile cele mai importante. Ele au fost făcute în ultima galerie, denumită „Galeria Sacră”, loc unde a fost descoperită o necropolă datând din această perioadă. De aici au fost scoate la lumină resturi de schelete umane, bucăti de vase ceramice, care au putut fi reconstituite în întregime, piese şi unelte din bronz. Piesa cea mai importantă o reprezintă o mărgea de chihlimbar, de sorginte baltică, o rarite, care pune în evidenţă schimburile comerciale ale acelei vremi.
Peştera poate fi vizitată pe tot parcursul anului, fiind declarată rezervaţie accesul se poate realiza doar în prezenţa unui ghid. Lungimea totală a traseului vizitabil este de 200 de metri, sector pe care peştera este electrificată.
Orar de vizitare: 09.00 – 17.00 în timpul sezonului estival sau 10.00 – 17.00 pe parcursul anotimpului rece.
Sursa: padureacraiului.ro
