Laurențiu Barbu
Pe 11 iulie 2016 era promulgată legea 146/2016 care modifica legea 102 din 1992 prin care se stabileau simbolurile heraldice ale României: ” Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta încoronată, cu ciocul şi ghearele roşii, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce ortodoxă din aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan”. Diferența față de vechea legea este cuvântul încoronată. Până la 31 decembrie 2018 ambele steme (cu sau fără coroană) puteau fi utilizate. Începând cu 1 ianuarie 2019 se se folosește doar acvila încoronată.
Pe 10 mai 1881 a avut loc încoronarea suveranilor României, Carol și Elisabeta. Evenimentul fusese programat pentru luna martie, când prin lege România fusese proclamată regat. Asasinarea țarului Aleksandru al II-lea a făcut ca frumoasa ceremonie să fie amânată. Noua dată a fost aleasă 10 mai, pentru a coincide cu depunerea jurământului din 1866 și independența din 1877. În dimineața lui 10 mai, ceremonia a fost anunțată prin 21 de salve de tun. La ora 10:15, regele și regina au plecat de la palatul Cotroceni la Gara de Nord, unde începea cortegiul încoronării. De aici, regele călare și regina într-o trăsură trasă de opt cai au pornit în fruntea coloanei alcătuită din jandarmi, militari, persoane oficiale. Suveranii au fost întâmpinați la mitropolie de șeful bisericii și de alte fețe bisericești. Pe dealul Mitropoliei se aflau delegații județelor, circa 6000. Regele și regina s-au închinat la icoanele din biserică, după care au luat loc la tribuna amenajată în aer liber. A urmat oficierea serviciului divin. Patru generali au adus coroanele regale, iar mitropolitul primat și mitropolitul Moldovei au dat binecuvântarea solemnă: 101 de focuri de tun au anunțat evenimentul.
Coroana regelui era făcută din oțelul tunurilor turcești capturate la Plevna. Regele a ales oțelul și nu aurul pentru a simboliza vitejia ostașilor în Războiul de Independență. Coroana de oțel a fost făurită de către elevii și soldații meseriași ai Arsenalului Armatei din București. S-au făcut trei modele aproape identice. Unul dintre ele a rămas la Muzeul Arsenalului, nefiind terminat, cercul frontal diferind de acela al celorlalte două modele. Al doilea, modificat, a fost așezat pe globul purtat de acvila din vârful unei coloane de piatră din Bulevardul Carol, Piața C.A. Rosetti. Al treilea model este cel primit de Regele Carol I și se compune dintr-un cerc frontal cu opt fleuroane și tot atâtea mărgăritare, împodobit cu modele de pietre prețioase, toate stilizate din oțel. Cele opt fleuroane sunt unite, în vârful coroanei, de Crucea Trecerea Dunării. Coroana cântărește 1.115 grame și este realizată din zburătura unui tun (partea din față a țevii) de calibru 90 mm, fabricat la atelierele F. Wöhlert din Berlin.
În cadrul ceremoniei, Regele declara: ,,Cu mândrie primesc această Coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de Biserică. O primesc ca simbol al independenţii şi puterii României”.De atunci, Coroana de Oțel care astăzi e păstrată la Muzeul Național de Istorie a României a fost purtată de Regele Ferdinand I, în momentele Marii Uniri de la Alba Iulia, dar și de către Regele Mihai, la a doua sa încoronare, pe 6 septembrie 1940. În decembrie 2017, simbolul Coroanei i-a stat alături ultimului Rege al României pe întreg parcursul ceremoniilor funerare.
Sursa: istorie-pe-scurt.ro
