Laurențiu Barbu
Oborul există în târgul Bucureştilor încă de prin secolul al XVIII-lea şi a fost, rând pe rând, târg de animale, loc de execuţie publică, bâlci şi apoi piaţă.
În anul 1786, prin zapis domnesc, Vodă Mavrogheni mută târgul de vite din actuala zonă a Batiștei – unde pe vremea aceea se aflau breasla și „scaunele” măcelarilor – în afara orașului, pentru protejarea sănătății populației. Astfel, târgul de vite sau Oborul este statornicit pe locul unde se găsește astăzi Piața Obor și este numit de la început Târgul de Afară, fiindcă se afla dincolo de hotarele orașului. Dacă la început era cunoscut ca loc de comercializare a vitelor și furajelor, treptat, zona se dezvoltă și capătă și alte întrebuințări, precum cea de comercializare și desfacere a unor mărfuri utile pentru cetățeni.
Până pe la începutul secolului XIX, tot în zona Obor se desfășurau și execuțiile condamnaților la moarte prin spânzurare, iar negustorii necinstiţi erau bătuți la tălpi sau puși la stâlpul infamiei, pentru ca lumea să îi hulească şi să-i ocolească.
Execuțiile publice în zilele de târg au fost interzise de domnitorul Grigore Ghica, în 1823, însă spânzurătoarea a rămas în picioare până în 1870, când a fost demontată. În anul 1877, pe locul spânzurătorii, negustorii care-și vindeau marfa acolo au ridicat o cruce de piatră, numită „Crucea negustorilor”, pentru a sfinți acel loc.
Cu timpul, locul este tot mai populat, iar Târgul de Afară sau Târgul Moșilor – cum începe să i se spună – devine un adevărat centru de comerț și o zonă de distracții populare pentru bucureșteni, mai ales în prima jumătate a secolului XX.
Dacă pe la Piața Amzei se găseau mahalalele bogătașilor, în zona Gării de Nord existau mahalale militărești, iar la Hala Traian mahalalele de muncitori, funcționari, slujbași inferiori și meseriași, în jurul Pieței Obor s-au statornicit mahalalele de negustori și agricultori.
Tot aici, în preajma Înălțării Domnului, la 40 de zile după Paște, se făcea bâlci mare – Târgul Moșilor – organizat sub patronajul Regelui Carol I, la care mergea tot omul, de la vlădică, până la opincă. Străduțele se umpleau cu de toate, iar lumea forfotea „ca la Moși”. Pe lângă cârciumi și berării, aici se găseau întotdeauna: corturi cu călușei, circuri, roata norocului, umbrare pline cu jucării, ceramică, fel de fel de mărunțișuri, olari, lingurari, rogojineri, țuicari, vânzători de cruci, vânzători de străchini sau de coșuri. Plimbatul cu tramvaiul cu cai și mai ales cu „Imperiala” (o platformă descoperită așezată deasupra vagonului) era, de asemenea, deliciul bucureșteanului care mergea „la Moși”.
Lumea care se învârtea prin zona Obor este descrisă de Stelian Tănase ca fiind „foarte amestecată, foarte pitorească, un amestec de Orient şi Occident, de orăşeni şi ţărani, fiecare cu vorba lui, cu obiceiul lui, cu portul lui. Oborul şi negustorii lui au fost cea mai fierbinte parte a oraşului, mai mare tradiţie ca aici nu e şi comerţ mai viu nu se desfăşura nicăieri”.
Mai bine de un secol, Obor a fost principala piață a orașului și așa a rămas și astăzi. Piața a fost reconstruită în ultimul deceniu, iar comercianții au fost mutați într-o clădire modernă cu subsol, parter și două etaje, însă zona din preajma acesteia încă mai păstrează un iz din iarmarocul de odinioară.
Sursa: bucuresti-centenar.ro
