Primul protest anti-comunist din România. Manifestația din 8 noiembrie 1945

Comunismul a început în România pe 6 martie 1945 când regele Mihai a fost forțat să accepte guvernul comunist al lui Petru Groza. În perioada august 1945- ianuarie 1946 a avut loc ”greva regală” în care suveranul a întrerupt relațiile cu executivul, sperând la eliminarea bolșevicilor. Era un act fără precedent în spațiul dominat de sovietici. Pe 8 noiembrie 1945, cu prilejul onomasticii regelui Mihai, în Piața Palatului Regal din București a avut loc o mare manifestație a tinerilor în spijinul suveranului, eveniment care i-a neliniștit pe comuniști. S-a strigat ore în șir ”Regele și Patria” ;i s-a cântat imnul regal. Au fost făcute arestări masive, 13 persoane murind în urma intervenției forțelor guvernamentale.

Ziua de 8 noiembrie a început pentru rege la Sinaia. Membrii guvernului au participat la Te-Deumul de la Patriarhie oficiat pentru suveran, iar presa FND (Frontul Național Democrat, alinață a comuniștilor cu sateliții săi) a publicat articole omagiale cu referiri la rolul jucat de rege în actul de la 23 august 1944. Pe de altă parte, ziarul ”Ardealul”, care era o publicație țărănistă, a scris un apel către ”toată suflarea românescă” de a fi prezentă în Piața Palatului pentru ”a-și manifesta dragostea, devotamentul și neclintita încredere” în regele Mihai I. Manifestația era prilejuită și de vizita în România a ziaristului Mark Etheridge, reprezentantul președintelui american Harry Truman, care avea misiunea de a se informa asupra realităților politice de la București.

Participanții își manifestau credința că englezii și americanii îi vor ajuta pe români să scape de dominația sovietică. Roy Melbourne, funcționar la ambasada SUA, transmitea la Washington că încă de la ora 10 a ocupat un loc avantajos în zona hotelului Athene Palace pentru a putea urmări demonstrația. A văzut ”un grup de oameni cărând pe umerii lor un ofițer american până la ușa hotelului și ovaționând în timp ce mergeau”. Un corespondent de presă în uniformă britanică ”a trecut prin piață spre hotel însoțit de un grup de oameni care se bucurau, iar pe la ora 10.45, mașina reprezentantului SUA în Comisia Aliată de Control, a oprit pentru scurt timp în fața hotelului, fiind înconjurată de mulțimea fericită”.

Sovieticii spuneau și ei Moscovei: ”Ziariștii englezi și străini s-au aflat în locurile de concentrare ale demonstranților. De la balconul hotelului, englezi și americani salutau pe demonstranți”. Manifestanții purtau pancarte cu lozincile: ”Regele și Patria”, ”Maniu și Brătianu” ”PNȚ și PNL”, ”Jos Teroarea”, ”Libertate”. Oratori improvizați țineau discursuri de pe soclul statuii lui Carol I, care erau aplaudate de zecile de mii de oameni care umpluseră Piața Palatului. Pentru a-i împăștia pe manifestanți au fost aduse camioane cu muncitori care au fost primite cu huiduieli de mulțime. Camioanele au fost răsturnate și li s-a dat foc apoi a început o încăierare între cele două tabere. Unii manifestanți au încercat să intre în clădirea Ministerului de Interne, dar au fost respinși cu focuri de armă, înregistrându-se morți și răniți. Spre seară, forțele de ordine au evacuat Piața Palatului, iar în noaptea de 8/9 noiembrie au fost arestate câteva sute de persoane.

Analizând, evenimente, Biroul Politic al C.C. al P.C.R. a apreciat că hotărârea luată de guvern pentru a declara ziua de 8 noiembrie ca lucrătoare, astfel încât toți salariații să fie la serviciu, elevii și studenții să se prezinte la cursuri, nu fusese respectată. Principala vină fusese a ministrului Educației Naționale, Ștefan Voitec(social-democrat) care nu se făcuse ascultat de subalterni. S-a apreciat că decizia lui Gh. Stoica, secretarul Comitetului județean Ilfov(care cuprindea și Capitala) de a aduce muncitori în Piața Palatului a fost o mare eroare care ar fi putut avea consecințe catastrofale. Dej declara că se făcuse jocul adversarilor guvernului.

El spunea că manifestația nu ar fi fost organizată dacă liderii celor două partide istorice ”nu ar fi avut garanții de la anglo-americani. Cum Etheridge urma să vină în Românnia era frumos să se termine cu împăștierea, să fie împrăștiată la urmă de aparatul de stat, să se producă busculade. Și Etheridge apoi să vină (și să spună): ce mai vreți domnilor, iată dovezile teroarei- arestările, lipsa de libertate. Nu există posibilitatea de a se manifesta liber pentru toate forțele politice din România”. Secretarul general al PCR aprecia că dacă manifestanții ”ar fi avut ceva grupe militare organizate, ar fi putut ocupa mai toate instituțiile publice, ar fi putut trece mai repede la arestarea noastră, decât noi la arestarea lor. Asta e părerea mea. Nu eram deloc siguri de armată”.

Ministerul de Interne a dat publicității un comunicat în care se afirma că manifestațiile fuseseră organizate de PNȚ și PNL cu scopul de a răsturna guvernul legal al țării. Partidele istorice, ”reacționare”, doreau destabilizarea țării. La rândul lor, conducerile celor două partide au afirmat că nu organizaseră și nu participaseră la manifestația din 8 noiembrie 1945, aceasta având un caracter spontan. Din inițiativa guvernului, în zilele următoare au fost ținute adunări în întreprinderi și instituții publice în care se cerea dizolvarea PNȚ și PNL, judecarea și condamnarea lui Iuliu Maniu și C.I.C Brătianu. În telegrame adresate regelui se arăta: ”Vom lupta cu toate forțele pentru a zădărnici orice încercare de a răsturna tânăra noastră democrație și vom aduce orice jertfe pentru a sprijini guvernul dr. Petru Groza, în măreața lui operă”. Speranțele opoziției de a sensibiliza Washingtonul și Londra au fost ruinate încă o dată iar România se pregătea de 45 de ani de teroare roșie.

Sursa: http://www.istorie-pe-scurt.ro/primul-portest-anti-comunist-din-romania-manifestatia-din-8-noiembrie-1945/