Ca să fii erou nu trebuie neapărat să mori în război. Conform definiției din dicționar, un erou este și o persoană care „se distinge prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă” sau este „personajul principal al unei întâmplări”.

Iris Radulian traieste de 11 ani la Londra si s-a facut remarcata in timpul alegerilor prezidentiale la care romanii din diaspora au avut un rol hotarator.

Ulterior, urmarindu-i activitatea pe Facebook, am descoperit un roman care isi iubeste profund tara, un roman caruia ii pasa cu adevarat de ea.

Am vazut copii pe care Iris si colegii ei ii invata sa cante si sa danseze romaneste sau sa faca martisoare pentru mama. Am vazut romani disperati pe care ii ajuta sa isi gaseasca un loc de munca sau sa nu mai doarma sub poduri.

De ce si de cand face Iris Radulian toate astea? Aflati in interviul acordat Ziare.com.

Cand a inceput proiectul My Romania Group si cum ati reusit sa ajungeti atat de departe?

Eu am venit in Londra in 2004 si, dupa ce am terminat primul master in relatii internationale, am intalnit-o la consulat pe cea care a fondat organizatia FARA (a printului Charles), care m-a invitat sa lucrez cu ei. Mi-a placut foarte tare. Insa dupa 8 ani simteam ca sunt foarte prinsa. Nu mai aveam timp de nimic.

Eu sunt o persoana foarte activa, vreau sa fac multe. Am reusit sa iau legatura cu o organizatie foarte importanta care se numeste „London Citizens” (Cetateni ai Londrei) si care se incadreaza intr-un curent pornit de Barack Obama, care inainte sa devina presedinte a fost community organizer in Chicago.

Ideea de baza este de esenta pur democratica: sa devenim activi si puternici, iar prin puterea relationala sa influentam noi politicul, nu invers.

Din fiecare comunitate a fost ales cate un om care sa fie invatat niste proceduri. Am facut un training special cu ei. La inceput mi-a fost foarte frica sa ma bag, pentru ca totul este voluntariat.

Am acceptat, am demisionat de la FARA si m-au ajutat ei sa ma inscriu la al doilea master, in asistenta sociala, la London Metropolitan University, unde am reusit sa castig o bursa. Din 5.000 de oameni, doar 40 am castigat cate o bursa de la stat.

Nu-mi venea sa cred cat de mult m-a ajutat Dumnezeu, cum s-au potrivit lucrurile. Aveam bani, nu trebuia sa imi iau un alt job, invatam o multime de lucruri. Mi s-a parut o coincidenta universala fantastica. Oricum eu sunt tocilara din fire. Si atunci mi-am canalizat toata energia pe acest „community organising”.

Spune-ne mai multe despre London Citizens. Cum functioneaza, ce faceti mai exact?

Sunt 350 de organizatii din 68 de tari, iar noi, cei de la My Romania Group, reprezentam Romania.

Ne intalnim si explicam care sunt problemele fiecarei comunitati. Asta inseamna putere relationala. Daca noi ne imprietenim si avem aceeasi frustrare, sa zicem, in comunitate, impreuna reusim sa facem ceva, pe cand, daca nu ne cunoastem, eu stau cu supararea mea, tu cu a ta si nu rezolvam nimic.

De exemplu, noi spunem ca avem probleme de discriminare sau de imagine. Cine mai are problema asta? Se ridica polonezul si spune: „Si noi avem problema asta. Hai sa ne unim!”.

Bine, bine, voi semnalati problemele, dar cum se rezolva ele?

Si eu m-am intrebat la inceput. In primul rand, trebuie sa cladesti incredere, iar asta cere timp si multa munca.

Trebuia cantarita foarte bine situatia in functie de numarul de imigranti romani, de regiuni geografice unde se afla acesti romani, de varstele romanilor care vin aici, de calitatile lor profesionale.

Noi suntem totusi o generatie noua aici, datorita aderarii la Uniunea Europeana. Nu suntem ca, de exemplu, irakienii, care au si bunicii refugiati aici. Pentru romani, varsta medie este undeva la 30 de ani, pentru ca noi suntem tineri si am venit la munca. Sunt cateva date de statistica sociala foarte importante, pe care nu multa lume le stie. Am cantarit lucrurile astea ca sa inteleg cum functioneaza la nivel macro.

Asa ca pentru inceput ne-am gandit sa facem scolile suplimentare, unde copiii romani vin sa invete in weekend despre Romania: valori, traditii, cultura, limba, dansuri. Sunt foarte multi copii romani aici si ei pot uita limba romana, nu stiu cine e Eminescu, nu stiu ce e Transfagarasanul. E pacat, pentru ca sunt cetateni romani.

Si, atunci, am fost ajutata sa cresc aceasta scoala. Am inceput cu 5 copii, acum avem 68 de copii si trei scoli: Nord, Nord-Vest si Estul Londrei. Momentan functionam in Londra, pentru ca mi-a fost teama sa merg mai departe, nu avem indeajuns de multa putere.

Scolile m-au ajutat pe mine, pentru ca au venit si parintii, si asa a inceput sa creasca puterea relationala despre care vorbeam.

Ce faceti cu parintii?

Pe parinti nu ii lasam sa plece acasa. Fac cursuri de engleza, fac informare cu noi, organizam foarte multe evenimente in comunitate, ca sa atragem si mai multi romani.

Ca sa revin la intrebare. Noi avem tot timpul campanii de ascultare, „listening campaigns”. Vorbim cu oamenii, ii intrebam ce probleme au si ei ne raspund: locuri de munca, venit, acte. Cam astea sunt.

Vezi tu, vine omul aici, tinerel, are scoala facuta in Romania, vine de disperat ce e, pentru ca in tara are un salariu de mizerie si el vrea sa isi faca o familie, o casa, un copil.

Oful cel mare al comunitatii noastre este ca foarte multa lume calificata are „low skill job”, adica vine un arhitect care nu vorbeste foarte bine engleza, iar Londra e un oras extrem de competitiv si atunci degeaba e romanul bun, ca i-o ia altul inainte. Si, ca sa manance o paine, el se duce si munceste pe santier, de unde e foarte greu sa mai iesi, odata ce muncesti de dimineata pana seara.

Si, atunci, valoarea noastra de romani destepti ce suntem se pierde. Si pierdem si la nivel de imagine, ca natie. De aia da lumea in noi, pentru ca multi dintre noi fac genul asta de munca.

Eu nu vreau sa generalizez, dar statisticile o arata. 5-10% dintre noi lucreaza ca doctori, ingineri etc, dar marea majoritate din comunitatea cu care eu lucrez, de aproape 5.000 de oameni, se incadreaza in acest profil. Sunt multi oameni cu facultati care vin, dar le e greu sa semneze un contract si sa aiba ceva sigur. Aici e greu, intri in probe, esti tinut trei luni si s-ar putea sa nu ii placa de tine.

Si atunci ma duc la „London Citizens” si spun ca la mine in comunitate sunt aceste probleme majore: locuinta, loc de munca (multi nu stiu sa isi faca un CV, sa se pregateasca pentru un interviu), joburi sub pregatire si limba engleza.

Dupa care, organizam forumuri decizionale in care gandim strategic ce putem face.

Ca sa iti raspund in sfarsit la intrebare, iti dau un exemplu. Am deschis impreuna cu cei de la Ziarul Romanesc targurile locurilor de munca. Din moment ce eu stiu ca la mine in comunitate lumea nu are de munca, logic e sa le dam de munca. Dar, stai, romanul nu vorbeste engleza. Ok, aducem angajatori romani. E atat de simplu!

Lumea n-a stiut pana acum sa faca asta, n-a avut curaj sa faca ceva, pentru ca, daca vrei sa faci in mod privat, costa enorm – trebuie sa faci publicitate, lumea sa aiba incredere, sa inchiriezi spatiu, sa ai un project manager. Numai aceste patru elemente si fac proiectul imposibil. Si iti taie si elanul, pentru ca faci, te agiti, cheltuiesti bani si vin zece oameni, fiindca lumea nu are incredere. Noi am reusit sa cladim deja credibilitatea.

Suntem deja la a treia editie de targuri de joburi.

Cu ce rezultate?

Foarte bune. Am avut 22 de firme angajatoare, in jur de 1.300 de oameni, o echipa de voluntari de la My Romania Group de 38 de oameni care au ajutat. Iti spuneam ca omul poate vrea sa se angajeze, dar nu stie sa isi faca un CV si atunci vine echipa mea de volutari si ii face CV-ul.

In plus, avem o zona de informare, unde vin de la ambasada, de la consulat, vin si din partea Republicii Moldova. Noi nu existam numai pe Internet sau la telefon, avem si centru comunitar, pentru ca trebuie sa existe fizic un loc unde sa vina omul cu problema lui.

Am deschis My Romania Community Centre, unde facem tot felul de servicii, de la transportat morti in tara, asistenta pentru femei abuzate, asistenta sociala pentru copii (placement), facem tot ce tine de acte, cautari de joburi, aplicatii online etc.

Este o structura foarte buna. Daca ai o problema si te duci acolo, nu se poate sa nu te rezolve, pentru ca noi lucram cu profesionisti in spate. Daca vii la noi, poate nu putem direct sa te ajutam, dar avem pe cineva in spate care sigur te poate ajuta.

De ce si Republica Moldova?

Pentru ca am intalnit la targurile de munca multi cetateni moldoveni care si-au luat cetatenie romana ca sa fie membri UE, deci sa nu mai aiba nevoie de acte de munca. Cand ii intrebam „De unde esti? Ce nationalitate ai?” ne spun „Sunt roman, dar sunt si moldovean”.

De aceea, a trebuit sa contactez consulatul, chiar am vorbit cu domnul consul Victor Heruta, un om deosebit, si dansul a venit la targurile noastre si cei care s-au identificat a fi moldoveni au discutat cu el problemele lor – vreau sa fac o procura, vreau sa cumpar pamant in tara sau altele. Si asa s-au asociat cu noi si apreciaza foarte mult munca noastra comunitara.

Altfel, omul nu stie unde sa se duca si ramane cu problemele lui. Dupa care creeaza probleme de imagine.

Noi ajutam individual astfel incat noi, ca si comunitate, sa crestem in ochii oamenilor.

Am vazut ca filmele prezentate de Channel 4 v-au deranjat foarte tare. De ce?

Noi am fost extraordinar de suparati in urma vizionarii acelor filme pentru ca ele au generat reactii stupide. Stiu oameni care au fost intrebati la serviciu „Ah, esti din Romania? Am vazut la televizor aseara. Stai pe strada? Ai nevoie de ceva?”. Urat, urat tare. Au dat in noi extraordinar.

Ce ne-a deranjat practic a fost faptul ca au generalizat: „Romanians are coming”. Asta nu a fost in regula. Nu suntem toti asa. De aceea, ne-am gandit sa raspundem cu filmul „13 shades of Romanian” (13 nuante de roman – n.red.), care vrem sa schimbe perceptia despre romanii din strainatate.

Voi cum abordati delicatul subiect al rromilor?

Si rromii sunt parte din societatea noastra, si ei sunt romani. Uite, eu la My Romania Group am organizat o scoala de predare a limbii romani. Noi incercam sa ii ajutam si pe ei, lucram cu ei. Trebuie sa facem ceva sa nu mai stea in strada, pentru ca in tara asta exista adaposturi unde oamenii pot sa doarma. In loc sa stea sub pod ca sa salveze un ban, daca vine la noi, putem sa il trimitem la shelter, ca sa doarma pe o saltea, si tot salveaza un ban.

Problema rromilor in tara asta este ca nu sunt informati.

De ce faci toate astea?

Eu sunt si cetatean britanic, ca sa vezi ce chestie. Am luat cetatenia anul trecut, am dubla cetatenie. Si sunt foarte mandra, pentru ca a fost produsul muncii mele, produsul singuratatii mele. Am plecat de acasa la o varsta frageda, mi-am lasat familia in tara. Deci s-ar putea spune ca n-ar trebui sa imi pese atat de mult.

Dar stii de ce o fac? Pentru ca imi pasa. Pentru ca simt romaneste, pentru ca oriunde m-as duce eu in lumea asta, si in Alaska daca ar fi sa plec, eu tot romaneste simt. Este tara mea si consider ca trebuie aparata si cred ca trebuie sa facem ceva pentru noi si ca natie.

Este extraordinar de important, mai ales cand vad aici cat de bine se inteleg oamenii de alte nationalitati, cat de frumos colaboreaza, se ajuta, isi fac evenimente, asculta muzica lor traditionala, mananca mancaruri traditionale, se imbraca in costumele lor, danseaza pe muzica lor.

Noi de ce sa nu facem asta? Suntem atat de dezbinati? Chiar nu exista un spirit care sa ne uneasca? Impreuna am fi o forta, impreuna putem sa facem lucruri minunate.

De asta investesc atat de mult timp si gandeste-te ca nu castig bani din asa ceva. Eu fac toate astea din foarte mult drag pentru tara mea. Si cea mai mare satisfactie o am cand stiu ca ajut un om si ca datorita mie s-au intamplat lucruri bune.

Si nu numai eu, suntem o echipa de oameni minunati, aproape 40 de voluntari. Sunt oamenii care m-au ajutat la sectiile de votare in 16 noiembrie, la alegerile prezidentiale.

V-ati organizat extraordinar atunci. Ce asteptari aveti acum de la Bucuresti?

Eu pregatesc un proiect surpriza. Saptamana asta vin la Bucuresti impreuna cu o delegatie de 6 oameni foarte puternici. Vin sa discut la Ministerul Educatiei, vreau sa ma duc la comisia romanilor de pretutindeni, o sa mergem in Parlament.

Vin cu ei dupa mine pentru ca vrem sa facem bacalaureat la limba romana, adica limba romana sa fie predata in liceele din Anglia. Totul este pregatit. Dar mai discutam peste cateva zile.

 

Sursa: ziare.com