Pe 6 august 1456, Papa Calixt al III-lea emite o bulă prin care decretează ca toate bisericile catolice din lume să tragă clopotele la ora 12.00, ca omagiu adus lui IANCU DE HUNEDOARA, cel care oprise invazia otomană la asediul Belgradului. După mai bine de 500 de ani, practica stă, încă, în picioare…

Pe 8 aprilie 1455, după o dispută îndelungată între familiile Orsini și Colonna, capetele luminate reunite în Conciliu decid ungerea drept Suveran Pontif a lui Alfonso de Borja y Cavanilles, primul Papă de origine spaniolă de la Roma. Sub denumirea de Calixt al III-lea va fi cel care va cere revizuirea celebrului proces al Ioanei dArc, pe care o va reabilita.

Dar mintea lui stătea la organizarea unei cruciade împotriva Imperiului Roman, condus de Mahomed al II-lea ”Cuceritorul”, cel care călcase în picioare Constantinopolele cu două sezoane în urmă. La 15 mai 1455, Calixt al III-lea trimite depeșe tuturor statelor creștine, chemându-le la luptă. Nimeni nu se prea îngrămădește, însă, cu excepția lui IANCU DE HUNEDOARA, cel care este de acord să ia parte la ridicarea asediului Belgradului. Iancu fusese ban al Severinului, acum se găsea regent al Ungariei. Tatăl său era Voicu, bunicul Șerb, iar mama Elisabeta. 

Asediul Belgradului a început pe 4 iulie 1456. Unele surse vorbesc despre o oaste otomană de 150.000 de soldați, ajutată de 60-65 galere venite pe Dunăre și alte ambarcațiuni mai mic. Iancu avea, în total, 30.000 de suflete. Practic, în afara sa, doar băieții lui Ioan de Capistrano, trimis de-al Papei, mai luptau alături de el. La 14 iulie, flota creștină cauzează mari pagube adversarilor. Turcii reușesc să pătrundă, de două ori, în oraș, dar sunt respinși. La 22 iulie armata lui Iancu de Hunedoara, pe care chiar el o conducea, trece Sava, declanșând atacul general. Tunurile turcilor sunt capturate, dezastrul e mare, sultanul e rănit de o săgeată și salvat doar prin sacrificiul suprem al unui ienicer, Hassan. Victoria lui Iancu e totală, creștinii pierzînd doar 3-4.000 de oameni, conform istoricului Camil Mureșan.

Pe 6 august vestea ajunge la urechile lui Calixt. ”Este cel mai fericit moment din viața mea”, spune el. Pe loc, emite o enciclică prin care cere ca toate clopotele bisercicilor catolice din întreaga lume să fie trase, zilnic, la 12.00, în semn de omagiu adus marelui Iancu de Hunedoara, practică utilizată și astăzi.

Din păcate, acesta nu apucă să se bucure prea mult de succes. Moare la 11 august 1456, în tabăra de la Zemun, răpus de ciumă.