În tărâmul de acasă fiecare suflet își găsește povestea lui…
Observ in ultima vreme cum romanii mei sunt din ce in ce mai hartuiti de vremurile aprigi. Multi vor sa plece din tara si-i inteleg… Bancile le iau casele, salariile nu mai ajung, sistemul in care traim se rupe in doua: pe de o parte, cei care fac bani si isi investesc banii intr-o imagine iluzorie si pe de alta parte cei care isi duc cu greu zilele si nu mai pot tine pasul cu sistemul. Si de o parte si de alta, exista o moarte. Poporul meu moare..incet si sigur. Unii sunt bogati si fuduli, altii sunt saraci si depresivi. Or mai fi si cei saraci si fuduli..sper sa fie mai putini.
M-am gandit de multe ori de ce am ajuns sa traim la limita. M-am intrebat ce plan are Dumnezeu cu noi? Unde vom ajunge? Oamenii cat de cat normali… incep sa dispara de pe piata Romaniei. Nu vreau sa vorbesc despre politica. Ci despre ceea ce se intampla cu noi, cu fiecare dintre noi. Cu tine, cu mine, cu familiile noastre, cu tara noastra…
La nivel energetic, energia se rupe in doua: saraci si bogati, tirani si supusi. Jocul energiilor despre care tot am scris in articolele trecute incepe de la mine, tine, ei, voi… si se resimt in toata tara.
Mă “doare” sufletul cand vad oameni care nu mai au suflet. In realitate, observ si constat: oamenii nu mai au suflet. Unii s-au identificat cu banii lor, cu imaginea lor si si-au pierdut sufletul pentru o poza, in timp ce altii care au pierdut tot sunt la limita de a-si pierde sufletul. Din toata aceasta furie energetica, ceva se va intampla. Cumva, candva, se apropie un sfarsit si un inceput.
Țărișoara asta mică trebuie să renască. Simt asta. Cred și știu.
Cred si in profetiile despre Romania si cred ca se vor implini. Dar pentru a inlesni aceste profetii, trebuie sa ne salvam sufletele. Ni le-am vandut inconstienti fiind celor ce nu aveau oricum un suflet. Cei care nu au un suflet si-l cumpara. Ceilalti isi doneaza sufletele… si o fac chiar si pe bani putini.
Acum vindem insa pana si si sufletul tarii. Vindem pamanturi, comori de sub pamant, vindem ceva ce nu ne apartine si nici nu e al nostru: Atentie, romani! NU va mai donati sufletele altora si nu mai vindeti energia voastra la straini. Strainii sunt cei care desi nu au suflet, au bani sa cumpere ceea ce lor le lipseste. Strainii sunt si printre romani. Straini de neam, de tara, de suflet… Ei nu vor tara si pamanturile voastre, ei cumpara suflete de romani.
Ii recunosti de departe… mai ales atunci cand vorbesc. Tin discursuri, predici, pledoarii. Cand gura lor vorbeste… ei desi morti in interior, par vii. Priviti in jurul vostru! Cati dintre cei de langa voi, vorbesc cu suflet? Cati dintre ei starnesc ceva in voi, atunci cand glasuiesc?
Cati dintre ei au suflet, va intreb?
De le dati ascultare, de ii tolerati atunci din sufletul vostru, voi donati. In fiecare zi, cate putin… energia voastra îi creste si-i ingrasa. Multi chiar sunt grasi si bunastarea lor creste pentru ca energia lor este a voastra. Pana cand, dragi frati romani?
Cand ne vom asuma Adevarul de a fi ceea ce suntem fara a mai dona sufletul de roman?
Suflet de roman… am inteles de curand de ce este bataia pe sufletul asta de roman…
Pentru ca sufletul de roman autentic poarta in el, energia Maicii… smerenia ei, blandetea, iubirea si daruirea. Poate nu degeaba s-a tot spus ca tara asta este GRAdina Maicii Domnului. Poate ca energia locului ne-a inzestrat cu aceste calitati sufletesti.
Daca exista smerenie, ea este in natia de roman. In obiceiurile stravechi si pure, in traditiile noastre, in curatenia taranului cu dragoste de codru, pamant si neam. Exista toate acestea in noi, in neamul de romani. Dar ce te faci cand toata aceasta smerenie a fost cu iscusinta speculata de cei straini? Ce te faci cand tu, in toata frumusetea ta de suflet, ajungi un donator de suflet de roman? Atunci te golesti si pe toate le prapadesti… Candela ta devine goala si untdelemnul nu-l mai zaresti. Lumina nu se mai aprinde caci iata nu mai ai suflet de roman.
Si daca totusi am incepe sa fim mai fermi si sa ne iubim? Sa iubim sufletul nostru de romani. Sa nu-l mai vindem pe nimicuri si nici capul sa nu-l plecam celor ce desi nu au suflet, ne trateaza ca pe niste robi?
Capul plecat doar in fata Domnului sa-l tinem si nu in fata celor ce ne bat pentru ca apoi sa ne suga sangele din cupa Fiului de Imparat…
Fie ca toti sfintii, strabunii si voievozii ce cu darzenie au luptat, in frunte cu Arsenie Boca si Fiul de Imparat sa ne trezeasca si sa ne umple cu untdelemnul inmiresmat al Celui ce a fost si va sa fie Adevarul manifestat.
Fie ca toti sa ne regasim sufletul plecat, sa-l readucem inapoi in inima, de unde a plecat. Sa ne aducem energia si puterea inapoi, dragostea sa ne fie ferma si smerenia sa ne fie comoara si nu chin. Sa aducem in noi energiile strabunilor, ale dacilor, ale marilor spirite ce cu maiestrie ne-au ghidat. Sa aducem energia Maicei si a Fiului de Imparat. Sa nu mai donam margaritarele noastre, strainilor din alt regat.
Sa inchidem portile granitelor, sa facem din tara un nou regat. Sa fie dar Taramul binecuvantat profetit si asteptat. Sa fie Gradina Maicei si poate Raiul manifestat.
Eu stiu si simt ca in spatele acestui neam ce pare lenes si fudul si hot si invidios, sta o energie ce nicaieri nu o gasesti. Ea e dorita si vanata mai mult decat pamanturile voastre si bogatia tarii. Acestea sunt doar metode prin care vi se exploreaza propria energie.
Asa cum pamantul vostru este acum exploatat si cautat pentru a gasi comorile ascunse asa si voi dragi romani, sunteti exploatati pentru ca sufletele voastre de romani, poarta in ele energii frumoase, adanc ascunse, energii din necreat. Undeva, adanc in voi, sta ascunsa o comoara. Aceea..mai bine o gasiti voi decat cei ce va exploateaza si va fura neincetat.
Nu noi suntem hotii, ei sunt in realitate hoti. Sunt hoti pentru ca au de unde fura. Si sunt hoti pentru ca ei nu au comori ascunse. Ei… nu sunt terminati.
Cine are urechi sa auda si ochi sa vada… sa priceapa neincetat. Comoara cea mai mare este adanc ascunsa sub straturi de gunoi… Da-ti la o parte din sufletul vostru ce nu va mai prieste, scoate-ti la suprafata, diamantul si lumina din voi!
Adevar zic voua… vine ziua cand candelele voastre trebuie sa fie pline… altfel va veti intuneca. Vine vremea cand Adevarul va iesi la suprafata si sabia Lui va straluci in Lumina.
Vine vremea cand strabunii si sfintii isi vor cere rasplata.Vine vremea cand Fiul revine…
Tot ce nu mai e din suflet, nu mai acceptati. Nici vorbe, nici ganduri, nici gesturi , nici actiuni pornite din spirite inguste din anonimat.
Nu mai donati sufletul vostru celor fara suflet. Lasati-i sa-si gaseasca si ei sufletul lor fara a mai fura!
Un prim pas este acesta: nu-i mai ascultati! Inchideti Tv-ul, iesiti din grupurile in care oamenii nu mai vorbesc din suflet. Nu aveti ce asculta.
Identificati oamenii fara suflet de langa voi si cei cu care intrati in contact. Nu-i judecati. Dar nu-i mai hraniti pentru ca ei nu cer, ci fura! De-ar cere, ar primi neconditionat. Dar pentru ca fura si totusi i-am lasat… este o etapa care s-a incheiat. E timpul ca ei sa se autosustina. E timpul ca ei sa se hraneasca singuri si sa gaseasca Lumina pentru a putea lumina.
Pastrati Lumina voastra tainica si fiti intelepti! Vremurile aseaza Calea Fiului de Imparat. Sa fim cu totii binecuvantati!
Si nu uitati: urmati-va simtirea interioara! Fa ceea ce simti sa faci, nu ceea ce trebuie. Nu-ti mai dona sufletul! Ai nevoie de el atat in Cer cat si pe Pamant! Amin!
Autor: Anca Todirica
Sursa: http://ancatodirica.wordpress.com