Laurențiu Barbu
Un odor duhovnicesc de mare preț pentru țara noastră, care împodobește pământul Moldovei, este racla cu moaștele cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iași. Dacă moaștele Sfântului Mucenic Ioan cel nou de la Suceava ne amintesc de epoca jertfită a Creștinătății, de sacrificiile sângeroase ale neamului nostru românesc, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva (sau Paraschiva) ne amintesc de epoca de glorie a Ortodoxiei, de epoca marilor sfinți și cuviosi. Aceste moaște sunt un dar dumnezeiesc în special pentru femei, pentru mamele și surorile noastre, pentru văduve și copii. De aici și denumirea specifică data de credincioși: „Preacuvioasa Maica noastră Parascheva!”, sau, pe scurt „Cuvioasa de la Iași”. Iar în graiul poporului: „Sfânta Vineri” și „Ocrotitoarea Moldovei”.
De aceea Sfanta Cuvioasa Parascheva este considerata, mai ales, protectoarea fecioarelor, a mamelor si calugaritelor. Ea are un caracter mai familial, mai intim. La sfintele ei moaste alearga zilnic sute de mame, de la oras si de la tara, studenti, elevi, copii, salugari si credinciosi de toate varstele. Mai ales vinerea este un continuu pelerinaj local. Ce sa nu mai spunem in zilele de sarbatori, cand stau credinciosii la rand sa poate ajunge la racla Cuvioasei Parascheva.
O afluenta deosebita de studenti este mai ales in lunile de examene. Adevarate coloane de tineri asteata sa se inchine la sfintele moaste, sa le sarute, sa le atinga, sa puna un pomelnic, „pentru reusita la examene” . Cu acest prilej, cuvioasa Parascheva face o adevarata misiune duhovniceasca in sanul unui popor care crede cu tarie in Dumnezeu, care se roaga, care are nevoie de mangaiere.
Scurt istoric a Sfintei Parascheva
Cuvioasa Parascheva era de neam din Tracia (macedoneancă), din satul Epivat. De mică iubind biserica şi milostenia. Işi impărtea hainele şi mancarea la copiii săraci. La varsta de 15-16 ani a părăsit pe ascuns casa părintească, a trecut în Asia Mică şi s-a nevoit cinci ani la o biserică a Maicii Domnului din Iraclia Pontului. Apoi, ajungand la Ierusalim, s-a închinat la Sfantul Mormant şi la sfintele locuri; întalnind o mică mănăstire de fecioare în pustiul Iordanului, a rămas acolo pană la varsta de 25 de ani, în cea mai aspră nevoinţă călugărească. Cuvioasa Parascheva întrecea pe toate celelalte fecioare cu postul, rugăciunea şi privegherea de toată noaptea, cu lacrimile cele nevinovate, cu dragostea şi cugetarea la cele dumnezeieşti şi, mai ales, cu sfanta smerenie.
La varsta de 25 de ani, Sfanta Cuvioasa Parascheva, călăuzită de Duhul Sfant, s-a dus din nou la Mormantul Sfant şi, după ce s-a impărtăşit cu Preacuratele Taine, s-a întors în patria sa. Suferind multe primejdii pe mare, a ajuns la Constantinopol, s-a închinat la sfintele locaşuri, apoi s-a statornicit la marginea mării, slujind doi ani cu Ingerească petrecere în biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, provincia Kalikratia.
La varsta de 27 de ani, Sfanta Cuvioasa Parascheva şi-a dat sufletul în mainile Domnului nostru Iisus Hristos, plină fiind de toată sfinţenia. Credincioşii din Kalikratia au îngropat sfantul ei trup în pămant, nu departe de malul mării. Puţin mai tarziu, trupul a fost luat de preoti şi săteni si l-au dus în biserica cu hramul Sfinţii Apostoli, din satul ei, Epivat.
In curgerea anilor, intemeindu-se împărăţia bulgarilor, sub Petru şi Ioan Asan (1290-1310), moaştele Cuvioasei Parascheva au fost date bulgarilor de împăratii bizantini, ca semn de împăcare şi unitate de credinţă. Iar de aici, din capitala Tîrnovo, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost date sarbilor la Belgrad, de sultanul turcilor, Baiazid, după înfrangerea bulgarilor din anul 1393.
Acolo au stat ceva mai mult de 100 de ani, pentru că, ocupand Suleiman I cetatea Belgradului, a dus sfintele moaşte la Constantinopol, unde au fost răscumpărate de Patriarhia Ecumenică cu multi bani de aur.
Iar în anul 1640, Patriarhia Ecumenică, avand mari datorii faţă de Poarta otomană, a găsit cel mai mare sprijin la domnul Moldovei, Vasile Lupu. El a scris la Constantinopol, cu sfatul boierilor, să-i încredinţeze lui carmuirea Patriarhiei Ecumenice pe timp de şase luni si îi va scăpa de datorii. Astfel, Vasile Lupu plăteşte turcilor pentru Patriarhia Mamă două milioane de aspri din vechea datorie şi 48.000 de aspri din cea nouă.
In schimb, patriarhul ecumenic Partenie, drept recunoştinţă pentru această mare binefacere, cu sobornicească hotărare dăruieşte lui Vasile Lupu şi Bisericii Moldovei, moaştele Cuvioasei Parascheva. Insuşi voievodul Vasile Lupu cheltuieşte din vistieria ţării suma de 468.000 aspri cu aducerea sfintelor moaşte de la Constantinopol la Iasi.
Iată si inscripţia de pe marmura Ibaldachinului Cuvioasei Parascheva din Biserica Sfinţii Trei Ierarhi: „… Binecinstitorul si de Hristos iubitorul io Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnitor a toata Moldova, fiind ravnitor si apărător al sfintei evsenii răsăritene, după dumnezeiasca îngrijire, a strămutat din Constantinopol cu multă osardie şi prea multă dorinţă aceste cinstite moaşte ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea din Tîrnovo.„
Deci s-au aşezat sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva în biserica cea frumoasă a Mănăstirii Sfinfii Trei Ierarhi din Iaşi, de curand zidită cu multă cheltuială. Şi au stat în această biserică 250 de ani, în partea din dreapta a naosului, pe locul anume zidit, unde s-au făcut nenumărate minuni cu tot felul de bolnavi: orbi, şchiopi, surzi, epileptici, paralizaţi etc. Iar la 27 decembrie 1888, racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva s-a mutat în noua catedrală mitropolitană a Iaşului, cu binecuvantarea marelui mitropolit Iosif Naniescu.
Cum a luat foc racla Sfintei Parascheva
Această strămutare s-a făcut în urma unei mari şi înfricoşate minuni, si anume: întrucat moaştele Cuvioasei Parascheva se păstrau iarna în sala gotică a lui Vasile lupu, unde era paraclisul mănăstirii, din neglijenţă, sau şi cu oarecare pronie dumnezeiască, în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, paracliserul a uitat o lumanare aprinsă în sfeşnicul de lemn de langă racla sfintei, după slujba de la miezul nopţii. După vreo două ore, s-au aprins sfeşnicul, aşternuturile, veşmintele şi insăşi racla Cuvioasei Parascheva a fost cuprinsă de flăcări. Totul era o vatră de jăratic. Se topise racla de aur şi argint dăruită de domnul Vasile Lupu şi multe alte odoare de mare preţ.
In zorii zilei a simţit fumul un elev de la Şcoala Normală ce functiona în curtea Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi. S-a adunat lumea, a venit bătranul mitropolit Iosif care a văzut paraclisul cuprins de flăcări şi racla învelită în jăratec. Stingandu-se puţin văpaia, au răscolit jăratecul şi au văzut o infricoşătoare minune: au găsit racla Cuvioasei Parascheva nemistuită de foc! Aurul si argintul era tot risipit în foc, iar racla de lemn era arsă numai pe dinafară. Apoi, ridicand capacul de lemn, au văzut că focul nu pătrunsese înăuntru. Numai perna de sub capul sfintei era puţin afumată.
Aceasta a fost cea mai mare minune făcută de Sfanta Parascheva. Cum a oprit focul să nu-i ardă racla de lemn şi nici un veşmant! Cum a dormit Cuvioasa o noapte întreagă nevătămată pe jăratic încins, ca pe un pat moale împărătesc!
Insuşi mitropolitul împreună cu clericii au luat sfintele moaşte si le-au dus în noua catedrală, intrucat „călugării de la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi n-au fost voinici a păstra cu grijă sfintele moaste…„.
Venerabilul mitropolit Iosif „cel sfant” a făcut o nouă raclă de argint, care se vede şi astăzi, a pus în ea sfintele moaşte si le-a aşezat în partea dreaptă a catedralei, unde au rămas nestrămutate pană în zilele noastre. Iar racla de lemn arsă pe dinafară, se păstrează în vechea catedrală, ca o mărturie a minunii făcute de Sfanta Parascheva.
Pelerinaj la moastele Sfintei Parascheva
În fiecare an, ziua de 14 octombrie este zi de prăznuire duhovnicească a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, zi de mare bucurie creştinească, zi de rugăciune si pelerinaj.
Incă din ajun se îndreaptă spre Iasi mii de pelerini, credincioşi, mai ales femei, din toate judeţele ţării. Tot orasul este în sărbătoare. Străzile sunt pline de lume. Este ziua Sfintei Parascheva! Este hramul catedralei. Acest pelerinaj este unul din cele mai mari şi mai reprezentative din ţară.
Traditiile si obiceiurile pas cu pas
Din ajun, după terminarea Sfintei Liturghii, preoţii citesc acatistul Sfintei Parascheva langă raclă. Apoi ridică cu mainile lor sfintele moaşte şi le scot afară sub un baldachin anume pregătit în faţa catedralei. Aici răman sfintele moaşte timp de 30 de ore, adică pană în ziua de 14 octombrie seara, cand se aduc din nou în catedrală cu o procesiune festivă.
Deci prima parte a hramului constă în scoaterea sfintelor moaşte afară, pentru închinarea pelerinilor. Din acest moment se formează o lungă coloană de credincioşi, care nu se mai termină si care aşteaptă să se închine la sfanta raclă. După închinare se săruta racla şi icoana Sfintei Parascheva. Apoi urmează atingerea fiecăruia cu fruntea de marginea raclei, după care credincioşii intră în biserică. Aici se închină în continuare la locul din catedrală unde stă permanent sfanta raclă, precum şi la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi la celelalte icoane.
Seara se face priveghere pană aproape de miezul nopţii. Apoi, după orele 12, catedrala se transformă pentru cateva ceasuri în lacas de odihnă. Afară însă pelerinajul continuă toată noaptea. Porţile Mitropoliei sunt tot timpul asaltate, coloanele de închinători la sfintele moaste nu se mai termină, rîvna şi dragostea pentru sfinţi este mereu în creştere.
In zorii zilei, pelerinii din catedrală sunt invitaţi afară. Se face curăţenie şi pregătire pentru Sfanta Liturghie, iar în curte se începe slujba aghiasmei. La ora 10, cand sunt prezenţi în curtea Mitropoliei mii de pelerini, încep să sune toate clopotele. Apoi intră la slujbă mitropolitul cu toată suita clericilor. In timp ce pelerinii curg ca un fluviu viu pe porţile Mitropoliei şi coloana de la sfintele moaste este din ce în ce mai lungă, în biserică se oficiază Sfanta Liturghie cu un mare sobor de preoţi. La urmă se ţine predica afară, pe treptele catedralei, şi se binecuvantează tot poporul.
De la ora 16.00 începe Vecernia. Intre timp se adună în curte mii de orăşeni, localnici, intelectuali şi studenţi. In sunet duios de clopote, preoţii ridică sfanta raclă şi pornesc în procesiune împrejurul catedralei. Este poate cel mai mişcător moment al omului, cea mai frumoasă procesiune de la catedrala mitropolitană din Iaşi. In această procesiune se fac trei popasuri cu ectenii, în numele Preasfintei Treimi. Apoi toată mulţimea se opreşte la uşă şi încearcă să se atingă din nou la raclă. Preoţii duc sfintele moaşte în biserică si le aşază la locul Ior. Procesiunea şi pelerinajul se încheie cu paraclisul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, pe care il citeşte însuşi mitropolitul împreună cu preoţii, şi tot poporul se roagă în genunchi. Astfel pelerinajul anual la moaştele Sfintei Parascheva ia sfarşit.
Sursa: enigmatica.ro
