Laurențiu Barbu
Iași este un oraș plin de istorie, în care locuiesc și pe care îl iubesc din toată inima cu toate lucrurile sale bune dar și mai puțin bune, pur și simplu sunt fascinat de acest oraș.
Iași a fost capitala Moldovei în perioada 1564-1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și 1662, și capitala Regatului României între 1916 și 1918 (în perioada Primului Război Mondial, atunci când Bucureștiul s-a aflat sub ocupație germană).
Regina Maria, în cartea „Țara pe care o iubesc”, ne vorbește despre rolul extrem de important pe care l-a avut Iașiul în realizarea Marii Uniri de la 1918:
„I-am cerut mult, dar a fost generos; ne-a luat sub oblăduirea lui, deși mulți dintre noi l-am neglijat în vremurile de pace și prosperitate.
Iași! Numele a căpătat o rezonanță specială de câte ori îl auzim rostit! Cu precădere într-un moment în care primejdii noi și nemaiauzite ne stau în față. Când a trebuit să părăsim Bucureștiul, spre Iași ne-am îndreptat cu toții; Iași, odinioară o capitală mândră, ce fusese sacrificată întru gloria alteia* (*Atunci când Cuza Vodă a unit, în 1859, Moldova cu Muntenia, Bucureștiul a fost ales drept capitală, spre marea supărare a Iașiului. De atunci a păstrat întotdeauna un anumit resentiment față de București), și care a trebuit deodată să-i adăpostească pe aceia care au ignorat-o atâția ani. A făcut tot ce i-a stat în puteri ca să ne primească, dar modestele sale resurse au fost greu puse la încercare!
În data de 23 ianuarie 2019, Iași a primit pe bună dreptate titlul de „Capitală Istorică a României”, acest titlu reprezentând o reparaţie de drept faţă de preţuirea pe care România trebuie să o arate Iaşiului, ținând cont de rolul extrem de important pe care l-a avut acest oraș în realizarea Marii Uniri de la 1918.
Cu siguranță, Iașiul este unul dintre cele mai frumoase și istorice orașe din România, iar clădirea simbol a acestui oraș este Palatul Culturii.
Povestea Palatului Culturii din Iași
Palatul Culturii din Iași este o clădire emblematică, construită în perioada 1906-1925, în perimetrul fostei curți domnești medievale moldovenești, pe locul fostului palat domnesc. Clădirea este înscrisă pe lista monumentelor istorice.
Edificiul a servit inițial drept Palat Administrativ și de Justiție. În anul 1955, destinația clădirii a fost schimbată într-una culturală, devenind gazda unor instituții culturale din Iași.
Astăzi, Palatul Culturii este sediul Complexului Muzeal Național „Moldova”, ce cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei (1916), Muzeul Etnografic al Moldovei (1943), Muzeul de Artă (1860), Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” (1955), precum și Centrul de Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural (1975).
După ce clădirea Curții Domnești din 1804 a fost distrusă de un incendiu, iar cea refăcută de Mihail Sturdza în 1841 a avut aceeași soartă, pe aceste ruine, în 1906, în timpul regelui Carol I, a început construcția a ceea ce se dorea a fi un sediu administrativ.
Se spune că regele Carol I a vrut să ridice această clădire drept recompensă pentru ieșenii care pierduseră capitala țării în favoarea Bucureștiului. Regele a cerut atunci ca Iașiul să rămână capitala culturală a țării.
Anul 1907 a dus la reproiectarea edificiului de către arhitectul Ion D. Berindey, în stil arhitectural neogotic flamboyant, schimbându-i-se destinația în Palat de Justiție și Administrație, și dorindu-se încheierea lucărilor până în 1914.
Clădirea nu a putut fi însă terminată până în 1914 deoarece a început Primul Război Mondial, abia în 1925 a fost inaugurată ca Palat al Justiției. Inaugurarea palatului a avut loc la 11 octombrie 1925, în prezența Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria. În 1955, clădirea și-a schimbat denumirea, devenind Palatul Culturii de la Iași.
Edificiul, ridicat între 1906-1925, este creația cea mai însemnată a arhitectului roman I. D. Berindey, cel care s-a format la școala pariziană. Bucureşteanul I. D. Berindey era unul dintre cei mai bine cotaţi arhitecţi al începutului de veac XX.
Berindey provenea dintr-o familie de arhitecţi, cu vădite simpatii liberale, fusese şcolit la Paris, călătorise mult prin ţările Occidentului şi avea un bogat repertoriu de schiţe realizate sub impulsul a tot ceea ce văzuse frumos în arhitectura vestului Europei.
Clădirea simbol a Iașiului este considerată de arhitecți unul dintre cele mai frumoase și impozante palate românești. Redeschis în 2016, după mai bine de opt ani de renovări, Palatul Culturii atrage sute de mii de vizitatori anual.
Opera de-o viață a arhitectului Ion D. Berindey, Palatul Culturii, situat în centrul Iașiului, la capătul bulevardului Ștefan cel Mare, este inspirat din cele mai grandioase construcții ale Europei vestice.
Palatul lui Berindey a rămas în picioare până astăzi, fiind supus unei restaurări majore doar între anii 2008–2016. În timpul renovărilor, au fost găsite hrube subterane sau bucăți din primele construcții, din secolul al XIX-lea, care au fost luminate arhitectural și acoperite cu sticlă rezistentă.
Fiind construit în perioade istorice diferite, palatul are mai multe stiluri arhitecturale: neogotic, romantic și neobaroc, prin variațiile influențelor europene, dar și prin implicarea de după război a reginei Maria.
Într-un clasament recent al unei agenții de turism din străinătate despre cele mai frumoase clădiri din lume care ar trebui văzute pe timp de noapte, Palatul Culturii din Iași ocupă locul al treilea, devansând Palatul Versailles.
Informații mai puțin cunoscute despre Palatului Culturii din Iași
Cameră pentru inculpaţi în subsolul palatului
Construit inițial ca Palat Administrativ și de Justiție, încăperile palatului au găzduit procese răsunătoare în epocă, fiind martorele unor splendide pledoarii ale avocaților vremii, la loc de cinste numărându-se cele susţinute de Ionel Teodoreanu.
Clădirea avea, ca şi astăzi, 299 de camere, 40 dintre acestea fiind locuite de cei care lucrau în Palatul Justiţiei. În subsolul palatului existau câteva încăperi unde erau duşi deţinuţii şi inculpaţii înainte de intrarea în sala de judecată.
I. D. Berindey şi cei doi fii ai săi şi-au petrecut toată noaptea în turnul palatului, încercând să regleze ceasul
Un lucru mai puţin cunoscut, consemnat în documentele vremii ţine de noaptea în care s-a inaugurat turnul cu ceas al palatului ieşean.
În noaptea de 11 spre 12 octombrie 1925, Berindey şi cei doi fii ai săi şi-au petrecut toată noaptea în turnul palatului, încercând să regleze ceasul. Toată noaptea nu s-a auzit decât Hora Unirii în tot Iaşiul. Toată lumea se întreba ce se aude şi ce se întâmplă.
De altfel, și acum se poate auzi Hora Unirii în turnul cu ceas al palatului. Ceasul din turnului palatului este programat să intoneze din oră în oră Hora Unirii.
Mobilier comandat din Franţa
Mozaicul din holul central al palatului a fost inspirat după cel al Catedralei Saint-Pierre din Franţa, de lângă Cannes, pentru realizarea căruia au fost aduşi meşteri francezi.
De asemenea, întreg mobilierul cu care a fost garnisit interiorul a fost fabricat în atelierul de artă decorativă al lui Albert Goumain, din Paris.
Clădirea a slujit drept cazemată trupelor germane şi, ulterior, celor sovietice
Structura palatului a fost afectată pentru prima oară de cutremurul din 1940. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a slujit drept cazemată trupelor germane şi, ulterior, celor sovietice.
Tunurile din faţa Palatului, donaţia regelui Carol I
Cele două tunuri care străjuiesc statuia lui Ştefan cel Mare din faţa Palatului Culturii au fost donate de regele Carol I, în anul 1883, la dezvelirea statuii.
Cele două tunuri provin din Războiul de Independenţă din 1877, iar cele două turnuri stau neîntrerupt la stânga şi la dreapta statuii tocmai din anul 1883.
Citește mai mult: ganduriledintrepagini.com
