in ,

Spitalul de urși din România sau cea mai mare rezervație de urși bruni din lume

Pe harta României, mai exact, la marginea orașului Zărnești, din județul Brașov, domnește în liniște cea mai mare rezervație de urși buni din lume. Sanctuarul „Libearty” a salvat până acum aproximativ 100 de urși bruni care fie au fost tratați cu răutate de către stăpânii lor, fie au fost ținuți în cuști sufocante, totul spre amuzamentul turiștilor care voiau „o fotografie cu ursul”.

Povestea începe acum 19 ani, când Cristina Lapis, președintele Asociației „Milioane de prieteni”, a cunoscut-o pe Maya, un urs brun închis, în curtea unui hotel de pe lângă Castelul Bran, într-o cușcă metalică, murdară, rece și cu ciment pe jos. „Când am văzut-o, era slabă și cu greu își mai putea înălța capul. Era uitată de toată lumea și mă întreb și acum: oare aștepta să moară?”, povestește Cristina Lapis. Din acel moment, Maya a fost vizitată, timp de patru ani, în fiecare zi de noua sa prietenă, a fost hrănită, mângâiată și i s-a promis că va fi eliberată. Cu toate acestea, suferința ursoaicei a fost mult prea dureroasă și, în anul 2001, a început să-și roadă laba dreaptă până la os, cu speranța că moartea îi va aduce mult așteptata eliberare. Un an mai târziu, Maya a decedat. „A murit în brațele mele. Nu voi uita niciodată ochii ei triști și blănița ei moale”, o spune, cu tristețe, Cristina Lapis. Odată cu plecarea Mayei, o promisiune a fost făcută – că niciun alt urs brun nu va mai muri așa cum a făcut-o ea.

Asociația „Milioane de prieteni” a început, în anul 2005, construcția sanctuarului „Libearty”, pe o suprafață de 69 de hectare, cu sprijinul Primăriei Zărnești și a Societății Mondiale pentru Protecția Animalelor. De atunci, locul a devenit un fel de spital de recuperare pentru urși și un spațiu care le poate oferi acestora hrană, iubire și libertate. Construcția a fost realizată în memoria ursului brun Maya.

Max, ursul orb

Cu burta la soare, lângă o piscină cu apă limpede, l-am întâlnit pe Max, ursul de 20 de ani care, din cauza omului, nu mai poate privi nici răsăritul, nici apusul, nici iarba și nici cerul. Încă de când era mic, a fost „confundat” cu un exponat și ținut captiv pe lângă Castelul Peleș, din Sinaia. Stăpânul lui îl folosea pentru a face bani și, astfel, turiștii care treceau pe acolo își făceau câte-o fotografie cu Max, îl atingeau pentru a se lăuda că au atins un urs și apoi plecau. În urmă, rămânea el, trist, înfometat și cu capul în pământ. Instinctele de animal îi erau domolite de pastile și tot felul de substanțe, ochii îi erau încețoșați cu un spray, ghearele îi erau tăiate și chiar și dinții canini i-au fost scoși. În 2006, Max a fost salvat și adus în sanctuar. La început i-a fost greu să se descurce fără văz fiindcă zona în care trăiește este încercuită de un gard înalt și sârme prin care circulă curentul electric. După un timp, Max și-a cunoscut teritoriul și acum trăiește o viață mai bună. „Este cel mai frumos urs pe care-l avem, chiar dacă el nu vede”, ne spune Cosmin Olteanu, ghidul de la „Libearty”.

Fiecare urs de la sanctuar duce o poveste tristă în spate, o poveste cu un om care s-a crezut Dumnezeu, o poveste cu temperaturi prea ridicate sau prea scăzute, cu foamete și chinuri fizice, o poveste cu lacrimi. După cum ne spune și Cosmin Olteanu, urșii poate nu duc o viață fericită, așa cum ar fi avut-o dacă, de la început, trăiau în libertate, dar, datorită acestui sanctuar, pot avea o viață liniștită.

Dacă în călătoriile dvs vedeți urși care sunt ținuți în condiții mizere, puteți face câteva fotografii sau filmulețe și apoi îi puteți contacta pe cei de la „Libearty”. Astfel, puteți ajuta și dvs un urs aflat în primejdie.


Sursa: zigzagprinromania.com

Articol publicat de Laurențiu Barbu

Promovarea memoriei colective pentru conservarea identității românești!