Pr. stavr. Radu BOTIŞ

Recenzie la: Pr. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu, “Ţara Năsăudului” în Primul Război Mondial – aspecte memorialistice, socio-economice şi culturale, vol. 1, prefaţă pr. prof. dr. Ioan Chirilă, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2018.

Suntem obişnuiţi deja cu studiile de factură istorică, îndeosebi cu precădere asupra locurilor de baştină, frumosul ţinut al ,,Ţării Năsăudului“ pe care ieromonahul Maxim (Iuliu-Marius Morariu), le-a scris, precum una din îndatoririle de căpetenie alături de cea de slujitor la sfântul altar strămoşesc, le are de împlinit. Astfel, în 2018, an centenar, vede lumina tiparului cartea ,,Ţara Năsăudului” în timpul Primului Război Mondial – aspecte memorialistice, socio-economice şi culturale”.

Apărută la editura Argonaut din Cluj-Napoca, lucrarea se bucură de o generoasă prefaţă semnată de către pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, preşedintele Senatului prestigioasei universităţi clujene ,,Babeş-Bolyai”. Acesta afirmă despre autorul cărţii că este un cercetător avizat în zona literaturii memorialistice, care caută să surprindă jurnalul spiritual în formele sale de dezvoltare ca gen și în conținuturile sale de memorie vie a creșterii duhovnicești dar şi  faptul că jurnalul este o prelungire a sinelui peste timp și prin ceilalți într-un act de transcendere a timpului ca pregustare a veșniciei. Fină şi pertinentă observaţie, cât de frumos se împleteşte gândirea universitarului dăruit studiului permanent cu cea a teologului erudit dar şi trăitor în Hristos!

Suferinţele războiului au lăsat adânci urme, ce se pot vedea din însemnările reămase, iar dacă încercăm să ne transpunem o clipă în tumultul acelor vremi de grele încercări, vom înţelege mult mai profund drama prin care a trecut colonelul Anchidim Şoldea (1858-1915), originar din localitatea Mititei,fiul preotului Basil Şoldea şi al Nastasiei. Acesta ajunge prizonier în Tarnow, grav rănit la un picior,operat apoi la Budapesta iar din cauza operaţiei nereuşite, moare pe 13 iunie 1915 departe de cei dragi şi de locurile natale. Jurnalul său rămâne mărturie, fiind poate un act de revoltă ori resemnare.

Alte aspecte ale acelui timp le aflăm din jurnalul lui Gustav Zikeli şi însemnările lui Vasile Măgheruşan. Rămas în spatele frontului din pricina problemelor de sănătate (parţial reale, parţial pretextate), Zikeli se va mulţumi să observe contextul internaţional, să traducă ştirile şi să le publice în periodicele ,,Wochenschrift” sau ,,Bistritzer Zeitung”, cu care colabora sau le edita, informând astfel despre realităţile de pe front (p. 36) şi fiind cu siguranţă, marcat şi el de ororile războiului. Caporalului Vasile Măgheruşan  notează perioadele în care a stat în fiecare loc aratând cât a durat fiecare campanie. Două mărturii inedite, aşa cum afirmă şi autorul cărţii, cu privire la istoria zonei Năsăudului şi a Bistriţei în timpul Primului Război Mondial, scrise de două suflete greu încercate.

În paginile dedicate “Imaginii Primului Război Mondial reflectat în folclorul din zona Năsăudului” vom observa că dintre ţăranii români din Ardeal, cei din zona Năsăudului au lăsat posterității un adevărat tezaur constând în poezii, balade, bocete sau povești privitoare la război. Apoi, în capitolul: “Imaginea Primului Rãzboi Mondial reflectatã în cântecele funebre din zona Nãsãudului”,autorul identifică elemente ce pot fi încadrate din perspectiva genului, în categoria folclorului funebru. Experienţa războiului, precum şi ideea morţii s-au amprentat puternic în inimile celor care, frânţi de durerea despărţirii, îşi ostoiau lacrimile şi suferinţa în bocete ori cântări ce dezvăluiau tristeţea. Elementele specifice înmormântării sunt personificate, bocetul relevă însă cu talent literar şi realism durerea pierderii unui tânăr în război,etc.

“Urmãri ale Primului Rãzboi Mondial în localitatea Salva, judeţul Bistriţa-Nãsãud: orfani şi vãduve de rãzboi”(p. 77), nu se ocupă de nimic altceva decât de deznodământul, urmele lăsate de conflagraţie: răniţi, invalizi, orfani, văduve. Indubitabil, trebuie să ne gândim, experimentând lecturarea cărţii, că războiul trebuie să devină un act irepetabil.

Recomandată de un bogat index bibliografic, dar şi de unul de nume şi unul de locuri, bine structurată, lucrarea mă motivează să fiu in asentimentul prefaţatorului:

,,Părintele Maxim Iuliu-Marius Morariu a adunat prin această cercetare noi date despre mediul prolific cultural, economic și politic a Țării Năsăudului și prin aceasta se așează în suita de onoare a cercetătorilor năsăudeni care mă face să cobor spre Arhiva Someșană și spre grupul academicienilor năsăudeni care au dovedit încă odată că românul crește în cultură și că în român cultura poate deveni cult al unității, memoria vie a documentelor dovedindu-ne aceasta”.

HAR şi condei!

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!