Țăranii scriitori

Un fenomen cultural aparte care datează de mai mult de un secol este apariția în zona Banatului a țăranilor scriitori și gazetari. Avântul plugarilor spre îndeletnicirea scrisului a luat amploare mai ales după Marea Unire din 1918, când, în această parte de țară, au apărut mai multe gazete şi reviste realizate de săteni pentru semenii lor.

Versuri precum „Muncind cu sapa, plugul ori cu carul,/ Asta ţi-e scris alăturea cu boii,/ Robit fiind durerii şi nevoii,/ Răbdând să-ţi duci osânda şi amarul”, scrise de Petru Petrica, sunt reprezentative pentru ideile exprimate de acești scriitori atipici, mânați de dorința de a spune lumii păsurile semenilor și a milita pentru o soartă mai bună. Condeierii neșcoliți au scris nu doar articole de presă, ci și proză, teatru scurt, versuri și povești.

Uimit de dorința de exprimare în scris a acestor oameni simpli de la sate, care nu aveau studii, Camil Petrescu îi laudă într-un articol: „Este un lucru neîndoios că, dintre toţi ţăranii români de pretutindeni, bănăţenii sunt cei mai citiţi şi mai cunoscători de carte. Aici în Banat se desfăceau cu sutele şi cu miile revistele româneşti şi broşurile diferitelor biblioteci. Dar nu numai atât. Ţărănimea bănăţeană dă dovadă de un extraordinar simţ artistic. Nu vorbim numai de arta casnică, ci mai ales ne gândim la talentul cu care cei mai mulţi dintre ei joacă piese de teatru, de ai crede de multe ori că ai în faţa ta actori adevăraţi. Nu mai vorbim, de asemenea, de atâtea coruri – nu există sat fără unul sau două asemenea coruri dirijate chiar de ţărani… Și iată că Banatul, care e «fruncea», are nu numai compozitori ţărani, dar şi ţărani ziarişti sau ţărani scriitori” (Camil Petrescu, „Trei primăveri”).

Ilie Crăciunel, fondatorul gazetei „Țăranul”

Primul care a înființat o publicație a fost Ilie Crăciunel (1883-1940), care a fondat în 1909 săptămânalul „Ţăranul”, subintitulat „Organ democrat al ţăranilor bănăţeni”. Revista a fost editată în colaborare cu un alt plugar publicist, Nicolae Vucu-Secăşanu, care susținea și material tipărirea. Crăciunel era de fel din comuna Răcăşdia, din judeţul Caraş-Severin, urmase șase clase, iar dragostea de lectură o deprinsese de la învățătorul său care îi împrumuta cărți din bliblioteca proprie, spre nemulțumirea tatălui, care avea convingerea că cititul este doar treabă „de popă”, nu de țăran. În primul număr al revistei, Ilie Crăciunel scria: „Daţi-ne voie, popor român, şi nouă câtorva ţărani muncitori, ca unora care, frământaţi de dorul de a trudi pentru bine, adevăr şi libertate, să prindem nu numai de sapă, plug şi coasă, ci câtuşi de puţin şi de roata motorului vieţii neamului”. „Țăranul” aborda teme care îi frământau pe săteni fie din sfera socială, fie din cea politică ori culturală, iar printre principalii colaboratori au fost preoții Teodor Moga din Secaş şi Ioan Banu din Iertof.

Articolele lui Ilie Crăciunel aveau o anume duritate și un ton revendicativ, el fiind un fel de purtător de cuvânt al ţăranilor din Caraş. Cerea cu vehemență îmbunătăţirea grabnică a situaţiei economice a celor de la sate. Și cum ecourile Răscoalei din 1907 nu se stinseseră de tot, autorităţile alarmate au considerat că ziarul agită masele populare și, printr-un ordin al prefectului Gheorghe Dobrin, a fost interzisă apariţia gazetei după numai cinci numere. Crăciunel a fost judecat de tribunalul militar sub învinuirea de agitaţie, dar aducând ca probă în instanță ziarele, în cele din urmă a fost achitat. El a continuat ulterior să publice articole sociale în revistele și ziarele ce apăreau în orașele bănățene, dar a scris și povești, și versuri. Tot el a înființat, în 1932, organizația Sfatul sătenilor liberi.

Câteva portrete de plugari condeieri

Un alt țăran gazetar a fost Petru Petrica, născut la Cârnecea în 1902, care a publicat articole în mai multe reviste și ziare, dar și schiţe, nuvele şi piese de teatru, fiind un colaborator constant al mai multor publicații culturale. I-au rămas în manuscris volumele: „Chipuri din Banat”, „Teatru sătesc”, „Povestiri bănăţene” și mai multe articole pe problematică social-ţărănească.

Pavel Blidariu, născut la Chevereşul Mare (lângă Lugoj), în 1896, este fondatorul gazetei „Cuvântul satelor”, unde a publicat numeroase articole. Avea o rubrică intitulată „Notiţul meu”.

Ioan Ciucurel, născut în satul Şoşdea, din Caraș-Severin, în 1897, a fost colaborator încă din tinerețe la prestigiosul ziar „Românul” condus de Vasile Goldiş, dar a scris și în „Foaia poporului român”, condusă de Dimitrie Birăuţiu la Budapesta, și în „Drapelul” lui Valeriu Branişte. Pe lângă activitatea de publicist, Ciucurel a mai scris un roman și o carte de povești.

Nicolae Humă-Bogdan s-a născut la Bocşa în anul 1886. A colaborat la reviste cu specific ţărănesc, abordând problema agrară din România, fapt pentru care autoritățile l-au trimis în Elveţia alături de alţi 50 de ţărani pentru a înțelege și studia agricultura acestei ţări (1928). A publicat ulterior cartea „Ţăranul elveţian şi agricultura din Elveţia”.

Țăranul condeier Nicolae Vucu-Secăşanu s-a născut în Secăşeni, lângă Oraviţa. A colaborat la publicațiile: „Poporul Român” din Budapesta și „Progresul” din Oraviţa. A scris piesa de teatru „Nuntă fără voie”. A fost autodidact, ca toți țăranii scriitori, de altfel, și îi îndemna pe consăteni să citească ziare și reviste. A făcut-o cu mult succes, având în vedere că în satul său veneau 60 de publicații prin abonamentele făcute de localnici.

Paul Târbăţiu este numele unui alt țăran care a publicat texte în ziare și reviste. S-a născut în 1902 în satul Comorâşte, din același județ Caraș-Severin. În 1928 a scos în satul natal cea dintâi revistă literară ţărănească: „Zorile Banatului”. În 1941 a tipărit, la Oraviţa, „Calendarul Ţărănimii”. A publicat mai multe volume de poezii.

Țăranii condeieri din Banat sunt atât de mulți, încât s-au scris monografii, dicționare și cărți despre ei, această parte de istorie a literaturii noastre, deși aproape necunoscută marelui public, fiind cercetată și în zilele noastre. Un cercetător contemporan al fenomenului este Gheorghe Rancu Bodrog, care a scris lucrarea „Ţăranul bănăţean în literatura Banatului prin publicistica sătească”.

Un articol de: Daniela Șontică 


Sursa: ziarullumina.ro

Report

Articol publicat de Redacția I.R.

Ce părere ai despre această postare?

23 points
Upvote Downvote