În urmă cu zeci de ani, în inima munților Apuseni era un sat. Geamăna. Acum s-a pierdut sub milioane de metri cubi de deșeuri provenite de la cariera de cupru de la Roșia Poieni.

În ciuda imaginii apocaliptice a lacului de steril, munții din jur oferă peisaje de poveste, mai ales toamna. Contradicția dintre cele două tablouri este izbitoare pentru turiștii rătăciți prin acest loc pomenit doar în lucrările de specialitate ca o ciudățenie a vremurilor noastre.

Ce spun turiștii:

„Sunt din București și am ales această zonă pentru că în acest anotimp e extrem de pitoresc”, „am citit fel de fel de materiale, am umblat mult prin zonă, dar nu am fost niciodată aici și eram curios să văd și eu bomba asta ecologică.”

Satul Geamăna din inima Apusenilor a fost acoperit aproape în totalitate de deșeurile provenite de la Roșia Poieni. Localnicii au fost nevoiți să se mute de la un an la altul tot mai departe de vatra satului, deoarece atât casele, cât și cimitirul și biserica au fost acoperite de steril.

Iazul de Valea Șesii, cum îl știu localnicii, este amenajat între doi versanți și are 130 de hectare. Lacul crește pe an ce trece, iar deșeurile aduse de la exploatarea de cupru a companiei Cuprumin Abrud se scurg neîntrerupt printr-o țeavă imensă. Deșeurile sunt zăgăzuite de un singur baraj, iar pericolul crește de fiecare dată când plouă abundent în zonă.

„Aici se află biserica din fostul sat Geamăna, sat care acum se află la o adâncime de 70-80 de metri sub steril. În această zonă au trăit circa 1000 de persoane care, după 1986, au fost strămutate. În anul 2015 mai trăiesc 20-30 de persoane.”, spune Mircea Petrescu, ghid Salvamont Bihor, potrivit digi24.ro.

Din fostul sat Geamăna nu se mai zăresc decât turla bisericii și acoperișurile câtorva case, altădată aflate pe un deal.

Localnicii spun că în curând satul va fi înghițit complet de steril și va rămâne doar o amintire. Curioșii care vor să ajungă la Geamăna trebuie să știe că din comuna Lupșa trebuie să urmeze indicatorul spre satul Hădărău. De acolo, doar localnicii pot să-i ghideze, pentru că drumurile de pământ nu sunt marcate.