100 de ani de „ION”

Fascinantul Ion este personajul eponim din romanul pe care l-au citit milioane de români. Din plăcere sau nu, împinși de la spate sau din propria inițiativă, mulți români au citit acest roman zguduitor, care spune povestea țăranului român din acele vremuri, pentru a trece de examenul maturității.

Pe 20 noiembrie 1920, șeful editurii ținea în mână cărțoiul și o făcea pe profetul: „Le băgăm la pivniță. Asta nu se vinde, mai ales cu prețul ăsta”. Cartea era cam groasă, 600 de pagini, și costa cam mult pentru acea vreme, 32 de lei.

Romanul s-a vândut spectaculos, scriitorul a scăpat de sărăcie lucie, iar zilele trecute s-au împlinit 100 de ani de când a fost scris. Întâlnirea cu un munte în plină câmpie este la fel de surprinzătoare, în opinia criticilor, precum a fost apariția romanului „Ion” în peisajul românesc. Apreciat în momentul apariției atât de critica literară, cât și de public, romanul scriitorului interbelic Liviu Rebreanu a marcat „o schimbare la față a literaturii române”, mai exact, începutul literaturii moderne la noi. 

Cu toții celebrăm, anul acesta, împlinirea a 100 de ani de la apariția primului roman al lui Rebreanu, ”Ion” în ziua în care se împlinesc și 135 de ani de la nașterea romancierului născut la Târlișua.

Romanul ”Ion” a apărut în 1920 după o lungă perioadă de elaborare, așa cum însuși autorul menționează în finalul operei, între martie 1913 – iulie 1920.

Apariția romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă, mai ales că nimic din creația nuvelistică de până atunci nu anunța această evoluție spectaculoasă: „Nimic din ce e publicat înainte nu ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a început și a continuat vreo zece ani, nu numai fără strălucire, dar și fără indicații de viitor”, nota Eugen Lovinescu.

Criticul primește romanul Ion ca pe o izbândă a literaturii române, iar satisfacția sa este consemnată în studiul „Creația obiectivă. Liviu Rebreanu: Ion”. Pentru inițiatorul modernismului românesc, al cărui principiu de bază era sincronismul literaturii române cu cea europeană, romanul Ion este cel care „rezolvă o problemă și curmă o controversă“.

Această afirmație a lui Lovinescu se referă la faptul că apariția primului roman obiectiv direcționează literatura română către valoare europeană și stinge polemica pe care criticul o avea cu sămănătoriștii epocii.

Romanul a fost adaptat pentru marele ecran în 1980 sub numele Blestemul pământului, Blestemul iubirii în regia lui Mircea Mureșan. În rolul lui Ion este Șerban Ionescu, Petre Gheorghiu îl joacă pe Vasile Baciu și Ioana Crăciunescu pe Ana. Filmul a fost bine primit, cu un scor de 7,2/10 pe IMDb.

  În ,,Ion”, Liviu Rebreanu demonstrează o impecabilă stăpânire a artei realiste și face adevărata trecere către realismul obiectiv, cu tentă socială, el nu interferează în destinul epic al eroilor săi, romanul său rămânând perfect obiectiv și acest lucru se întâmplă pentru prima oară în literatura română.

,,Ion” este scris prin înțelegerea resorturilor tainice ale sufletului țăranului nostru, avem aici senzualitate solidă, lăcomie de pământ, lipsă de scrupule, cruzime, instincte redutabile. Ca mijloace stilistice, sensibilitatea prin comparație este mai rar folosită, cu toate că ea rămâne cam singurul procedeu imagistic al marelui romancier.

Eugen Lovinescu spunea, ,,Ion e cea mai puternică creațiune obiectivă a literaturii române.” Romanul acesta este o mare construcție epică amintind de formula  operei tolstoniene și dincolo de strălucirea artistică, ceva mai palidă, vedem și simțim impresia vieții în toate domeniile ei, naturală, limpede, curgătoare, formulă pe care o găsim pentru prima oară în literatura română.