in ,

Aristizza Romanescu

Este uimitor numărul mare de personalități ale României a căror existență a schimbat istoria, însa rămân uitate în negura trecutului. Una dintre aceste personalități este actrița Aristizza Romanescu, un om cu totul deosebit, care a reușit, în 30 de ani de cariera, sa interpreteze peste 400 de roluri, într-o manieră excepțională. Născută la 24 decembrie 1854 în Craiova, a studiat la Școala Centrală din orașul natal. Fiica actorilor Constantin Demetriad și Paulina Stavrescu, a moștenit de la părinții săi talentul actoricesc, încât în timp ce studia în Craiova arta dramatică, își face debutul pe scena teatrului din orașul natal, la vârsta de 18 ani, în trupa cupletistului I. D. Ionescu.

La un an de la prima sa aparitie pe scena teatrului romanesc, Aristizza Romanescu este angajata la Iasi, isi face aparitia cu Dofinul, din “Ludovic”. Debutul sau in Iasi este un succes si este observata de scriitorul Ion Ghica, care era directorul Teatrului National din Bucuresti. Acesta ii ofera rolul principal din tragedia “Roma Invinsa”, iar din 1877 este angajata in capitala, de Societatea dramatica. Vazand talentul actoricesc extrem de promitator, in anul 1881, este trimisa la Paris, pentru a studia arta dramatica, prin recomandarea lui Alecsandri si a lui Ion Ghica, de catre Regina Elisabeta, care era proaspat incoronata. La Paris merge impreuna cu Grigore Manolescu, o persoana foarte importanta in viata actritei, care ii este atat sot, cat si un foarte bun prieten si sustinator al sau.

Revenita in tara, Aristizza Romanescu urca atat pe scena Teatrului National din capitala, cat si a celui din Iasi, unde interpreteaza roluri in piesele “O scrisoare pierduta”“Ovidiu”, “O noapte furtunoasa”, “Othello”, “Mackbeth”, “Romeo si Julieta” sau “Tartuffe”. Incepand cu anul 1889, va juca doar pe scena teatrului din capitala, fiind prima actrita care a dat viata personajelor lui Caragiale, Zoe si Anca. Usurinta cu care a cantat vodeviluri sau a interpretat diverse roluri pe scena teatrului romanesc, cel liric si tragedia antica este uimitoare, dupa cum marturiseste actrita Lucia Sturdza – Bulandra, fiecare rol al sau fiind jucat exceptional, dand dovada de o mare pricepere de a intelege personajul, reusind sa se identifice cu el, incat publicul sa poate admira un spectacol deosebit.

Cu o mare daruire si un talent unic, Aristizza Romanescu ramane una dintre cele mai bune actrite ale teatrului romanesc. Nu este cunoscuta doar pentru cele 400 de roluri interpretate, prin care a demonstrat ca atat Julieta, Ofelia, Zoe, Luiza, Desdemona, cat si Maria Stuart, Magda sau Emilia Gallotii i se potrivesc ca o manusa, ci si pentru functia de profesoara de declamatie la Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti. In calitate de profesoara, s-a ocupat de instruirea unor actrite celebre, precum Maria Ventura, Maria Filloti, Sonia Cluceru sau Lucia Sturdza –Bulandra. Detinand calitatile unui bun profesor, s-a ocupat cu o mare dragoste de educatia elevilor sai, vorbindu-le despre faptul ca un actor are nevoie de talent, studiu si gandire pentru a atinge performanta si a se darui intrutotul personajelor pe care le interpreteaza.

Placa memoriala a lui Grigore Manolescu si Aristizza Romanescu, Foto: commons.wikimedia.org

In anul 1903, Aristizza Romanescu se retrage din functia de profesoara, insa primeste o pensie foarte mica, din care nu poate sa supravietuiasca. Dupa un an de la iesirea la pensie, primeste un ajutor din partea statului, in valoare de 100 de lei, fapt ce o determina, in cartea “Amintirile”, publicata in anul 1904, sa ii sfatuiasca pe cei dornici sa imbratiseze o cariera artistica, sa se razgandeasca. Intre anii 1911-1912, interpreteaza rolul unei surori de caritate in primul fimul romanesc, intitulat “Independenta Romaniei”. Desi ar fi meritat sa aiba aparte de o buna situatie materiala, dupa meritele deosebite aduse tarii si teatrului romanesc, ultimii ani din viata sunt tristi pentru actrita.

Dupa moartea sotului sau, Grigore Manolescu, si dupa ce Primul Razboi Mondial se incheie, Aristizza Romanescu se izoleaza, fiind afectata si de probleme financiareLa 4 iunie 1918, moare si este inmormantata la Cimitirul Eternitatea din Iasi, acesta fiind orasul in care s-a stins din viata. Este un mare pacat ca astazi aceasta actrita nu se bucura de popularitatea de care merita, fiind un nume despre care ar trebui sa se astearna multe randuri pe hartie. Cariera sa este mult mai bogata fata de a multor altor actrite, atingand numarul de 400 de roluri, interpretate in 30 de ani, jucand in peste 80 de creatii. Astfel, ea este cu adevarat o femeie celebra, a carei existenta a uluit lumea teatrului romanesc.


Sursa: destepti.ro

Articol publicat de Laurențiu Barbu

Promovarea memoriei colective pentru conservarea identității românești!