Bacșișul în… 1899

Cuvânt fermecător care deschide până și… porțile raiului. Nu știu dacă portarul nemuritor al drepților și fericiților în viața de apoi va fi atât de tare încât să resiste la sunetul plin de mister al cuvântului bacșiș și să nu deschiză porțile, chiar unui nevrednic de a sta în Eden. Azi bacșișul e omnipotent și universal. (…) Bacșișul de azi e cel mal periculos, cel fără de care, din nenorocirea moravurilor noastre încă ne-europenizate bine, nu poți face un pas, nu poți scoate un act de la o autoritate, nu poți respira în libertate. De acesta nu vorbim: vremea îl va înlătura.” (Th. I. Bercan – articolul “Istoria bacșișului” – “Foia Populară” din 2 iunie 1899).

Bacșișul în… 1929

Prin primăvara anului 1929 “dl. ministru loanițescu a hotărât ca nici un funcționar public să nu mai aibă dreptul de a lua bacsiș”. Nu vă voi spune dacă a reușit sau nu în demersul său pentru că răspunsul îl știți cu toții:

                                                       Jalba bacșișului

Jurnalele din Capitală

O veste tristă

Mi-au adus:

Ca eu,

Bacsiș atotputernic

Și cetățean umil,

Supus al statului,

În care

Doar datorii am contractat,

Voi fi,

Peste puțină vreme,

Din ministere

Suprimat.

M’am încetățenit în țară,

Deși

De-origine

Sunt turc.

Oricât ar fi de încurcată

Vreo chestie

Eu

Ți-o descurc.

Și unde specialiști iluștrii,

Și-au bătut capul

Tot degeaba,

M’am strecurat pe nesimțite

Și gata !

Se făcuse treaba.

– Cum de te’nduri,

O, excelență,

Să săvârșești cumplita crimă ?

Dar ce’s eu ?

Pensionar nevolnic,

Ce din oficiu

Se suprimă ?

N’am dovedit întotdeauna

Și nu prin vorbă

Ci de fapt,

Că sunt inteligent,

Destoinic,

Și că la toate cele-s apt ?

Nu’s eu cinstit ?

Când spun un lucru

Nu mă țiu oare de cuvânt ?

Sau nu’s politicos ?

Întreabă

Pe ușieri dacă nu sânt !

Sunt însurat

Și-a mea nevastă

La rândul ei

E funcționară ?

Sau sânt lipsit de conștiință ?

Atunci,

De ce mă dai afară ?

Când eu

La locul meu,

Cuminte,

Sub orișice guvern am stat ?

Ce-ți dete’n cap, o excelență,

Cu lovitura ta de stat ?!

Sânt doar străini în țara asta,

Ce nu pricep limba româna.

Le-am arătat,

Să înțeleagă,

Cu-o caldă strângere de mână,

C’un plic inofensiv

În fine,

Cu felul meu subtil,

Discret,

Am reușit întotdeauna,

Să le servesc

De interpret.

Eu n’am venit

Să-mi fac reclamă

Dar um venit

Ca să reclam

Și protestez cu vehemență

Că mă suprimi

Netam-nesam !

lar dacă totuși

Îmi tai capul,

Cu-al legii nemilos satâr

Rămâne viu,

Invulnerabil,

Un frate bun:

Domnul Hatâr !

Autori: B. Acșiș și p. conf. Duduia Grădinărița

(„Realitatea Ilustrata din 2 februarie  1929”)

Bacșișul azi

Se pare că “vremea nu a înlăturat” această plagă a societății noastre. Deși încercari s-au mai făcut. Fără să fie încununate cu succes, bineînțeles: Impozitul pe bacşiş: Intrată în vigoare, guvernul renunţă la impozitarea bacşişului, măsura fiind anunţată de ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, după o întâlnire cu reprezentanţii patronatelor. “Din păcate nu se poate reglementa în toate speţele sale”, a spus Teodorovici, referindu-se la impozitarea bacşişului.”

Și povestea bacșișului merge însă mai departe…


Sursa: deieri-deazi.blogspot.com

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!