Laurențiu Barbu
Biserica sau mănăstirea Stavropoleos din București se numără printre superbele ctitorii brâncovenești de la noi din țară care impresionează prin frumusețea arhitecturală și a bogăției ornamentelor în piatră. Nu doar turiști români, ci și străinii care poposesc în Capitală vin aici pentru a admira fiecare detaliu al acestui impresionant locaș.
În mod cu totul neașteptat pentru o destinație atât de apreciată și totodată un așezământ monahal, Biserica Stavropoleos nu se află la vedere. Se ascunde ca o piatră de mare preț în centrul vechi al Bucureștilor, printre clădiri, în spatele Muzeului Național de Istorie. Dacă nu știi despre existența sa, riști să o ratezi. Biserica Stavropoleos are hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Denumirea ei provine din limba greacă, unde „stavropoleos” înseamnă „orașul crucii”.
Mănăstirea și biserica fost construită de Arhimandritul grec Ioanichie Stratonikeas în curtea hanului său din București, pe vremea domniei lui Nicolae Mavrocordat. Acesta se află înmormântat în biserica pe care a zidit-o. Hanul care susținea economic mănăstirea nu mai există. A rămas numai biserica, în jurul căreia s-au construit și alte clădiri, realizate de arhitectul Ion Mincu în secolul al IX-lea.
Curtea Bisericii Stavropoleos este deosebit de frumoasă, ce se înfățișează ca o oază de destindere în mijlocul unui oraș zgomotos și agitat. Elementele de piatră, florile, verdeața copacilor, umbra liniștitoare și stâlpii ornamentali se îmbină armonios, creând o atmosferă de tihnă și rugăciune.
Stavropoleos a început să funcționeze din nou ca mănăstire în anul 2008. În prezent aici viețuiesc șase monahii, sub oblăduirea maicii starețe Mihaela Luchian.
La această Biserică se păstrează rânduiala slujbelor după tipicul monahal. În sâmbete, duminici și zile de mare sărbătoare, se cântă la două strane, maicile la o strană și grupul psaltic Stavropoleos la cealaltă strană. Unicitatea slujbelor este dată de cântarea psaltică, pur bisericească pe care maicile au învățat-o.
Sursa: lataifas.ro
