Laurențiu Barbu
Când vizităm un oraș ne uităm la clădiri, la arhitectura, la acoperișuri, statui și alte monumente. La picioare de obicei privim doar cât să nu ne împiedicăm.
Avem însă în țară secrete și mesaje ascunse sub tălpi, sub forma capacelor de canal. Da, ați auzit bine, capacele de canalizare sunt uneori mai mult decât niște bucăți de oțel, ci ascund un mesaj, ne spun o poveste.
Vă prezint în continuare câteva dintre secretele acestor obiecte utilitare dar și artistice din orașele țării.
De ani de zile mă gândesc la articolul acesta și iată că i-a venit rândul.
Mergem prima dată la Orăștie, micul oraș de la Mureș, poartă spre cetățile dacice. De acolo începea Pământul Crăiesc, terenul pe care s-au așezat sașii din Transilvania. Pe capacul de canal vedem o bornă de hotar care ne amintește tocmai de acest lucru. În dreapta bornei avem o carte pe care scrie Palia. Palia este una dintre primele cărți tipărite pe teritoriul României de astăzi în limba română, nu mai târziu de anul 1582, la Orăștie. De jur împrejur elementele sunt înconjurate de ce par a fi aripi; ele se referă la faptul că fix lângă Orăștie e satul din care a plecat Aurel Vlaicu, eroul zburător român.
Să mergem și în partea de vest a României, dar ceva mai sus, la Oradea. Capacele de canalizare din Oradea spun o poveste, eu am găsit două trei variante. Ce e comun între două versiuni este prezența unei cetăți cu cinci bastioane, evident, cetatea din Oradea Mare, cea care într-o versiune mai veche l-a găzduit și pe regele Ladislau și care azi e vizitabilă. V-o recomand atunci când sunteți la Oradea. Versiunea îmbunătățită a acestor capace de canalizare aduce în plus un arhanghel și un leu rampant încoronat; împreună, ei doi țin o cruce. Sunt simboluri ale creștinătății și luptei de apărare dusă de-a lungul vremii. Sub cruce e și o carte ce vrea să ne sugereze importanța acordată culturii în urbe.
Update: mi-a fost amintită și varianta din Oradea cu vulturul negru, probabil Turul din mitologia maghiară. Și am găsit și poza cu acel capac.
Cetăți apar și în alte orașe. Îmi vine în minte foarte reușita schiță a cetății Vauban, în formă de stea de la Alba Iulia. Ardelenii din Alba Iulia au dezvoltat o siglă isteață pe baza formei cetății ridicate în vremea Imperiului Austriac. O găsim în diverse locuri din cetate, fie pe jos, fie chiar realizată din flori multicolore.
Tot Vauban e și cetatea de pe gurile de canalizare din Timișoara, dar într-o variantă mai simplistă, parcă desenată de un școlar. Cred că un oraș de talia Timișoarei putea să facă și ceva mai reușit. PS: citiți o altă poveste interesantă din Timișoara, cea a Sfântului Nepomuk.
De mergeți la Brașov, o să găsiți ceva mic la mijlocul discului de oțel: însemnul că e municipiu reședință de județ, iar dinjos, coroana și trunchiul de copac cu rădăcini, adică stema orașului. Ele au o poveste frumoasă: coroana ar simboliza pe cea îngropată de rege când era urmărit de inamici, iar rădăcinile ar fi tocmai 13, câte sate erau mai importante în jurul cetății Kronstadt, Orașul Coroanei în traducere, adică Brașovul de astăzi.
Cei din Baia Mare au ales să ne amintească vechiul nume al cetății, Rivulus Dominarum, adică Râul Doamnelor. O legendă spune că aurul din zonă era spălat la râu de femei, de soțiile minerilor, și de acolo s-ar trage această denumire.
Recent am fost la Constanța și de data asta nu m-am întors cu mâna goală, am fotografiat două capacele de canalizare. Pe ele apar valuri care cuprind o corabie și un turn. Nu e greu să ne dăm seama că ni se arată Turnul Genovez din port iar corabia simbolizează activitatea maritimă a urbei. Deasupra găsim scris numele Tomis, așadar legătura cu antichitatea, Tomis fiind un vechi nume al Constanței.
Să mergem și la Sibiu. Găsesc foarte reușită îmbinarea de simboluri de pe capacele lor de canal. Aflăm că orașul e municipiu reședință de județ, apoi ni se arată legenda celui care a întemeiat, zică-se, un sat și apoi orașul Sibiu. De la numele acestui personaj s-ar trage denumirea germană a urbei, Hermannstadt.
Intenționat închei cu Bucureștiul. Bătând la pas străzile urbei, am studiat capacele de canalizare care merită atenție și am găsit nu mai puțin de 4 tipuri interesante. Trei sunt similare, iar unul e total diferit de celelalte.
Unicatul reprezintă o cetate, probabil Curtea Veche și fortificația ei. Celelalte sunt mai evoluate, îmbină rolul orașului de municipiu reședință de județ, ba chiar o versiune ne spune și că de-a lungul istoriei Bucureștiul a avut și are rol de capitală a țării. Tot pe acest tip de capac găsim sfântul protector al Bucureștiului și vulturul ca simbol al latinității care ține în ghiare simbolul luptei – sabia, dar și pe cel al suveranității, sceptrul. Mai jos, pe o panglică apare un vechi motto, “Patria și dreptul meu”, adaptarea locală a devizei britanice (https://en.wikipedia.org/wiki/Dieu_et_mon_droit). Deviza noastră a apărut la mijlocul anilor 1800, și voia să arate că aveam aspirații europene de top.
Am zis că apare un sfânt, dar din păcate, astăzi nici măcar funcționarii din primărie nu prea stiu care sfânt e reprezentat, dar asta e altă poveste.
Am remarcat și capacele din Turda, dar mai păstrez misterul lor. Nu de alta, dar încă nu mi-am dat seama ce reprezintă. 🙂
Acum vă arunc o provocare: când mergeți în orașele țării, aruncați o privire și sub tălpi. Iar dacă ați găsit capace de canal interesante, vă provoc să ne spuneți și nouă ce ați descoperit.
Sursa: drumliber.ro
