Laurențiu Barbu
Scriitor român care a adus influențele baudelairianismului în lirica românească, Tudor Arghezi a lăsat o marcantă originalitate și genialitate în operele sale. Tudor Arghezi, născut la data de 23 mai 1880, a fost un poet, prozator, cu o carieră literară întinsă și unul dintre autorii fundamentali ai perioadei interbelice. Deși nu mulți știu acest amănunt, numele său real a fost Ion N. Theodorescu, ulterior luându-și pseudonimul Arghezi de la Argesis, vechiul nume al râului Argeş.
În iubire, totul se schimbă, toate devin însemnate: dintr-un nimic se naște un colos.
Tudor Arghezi
În anul 1896 are loc debutul său literar, sub îndrumarea lui Alexandru Macedonski, în revista “Liga Ortodoxă”, unde poetul semnează cu o potrivire reală a numelui său, Ion Theo, apoi acest lucru se schimbă radical și totalmente toate creaţiile sale literare din perioada 1897-1899 sunt semnate cu pseudonimul pe care l-a ales – Tudor Arghezi.
Începând cu anul 1891, la vârsta de 11 ani, este obligat să se întreţină singur din cauza situaţiei financiare a familiei. A urmat apoi gimnaziul „Dimitrie Cantemir”, iar în perioada 1891-1896 a urmat cursurile Liceului de prestigiu din București,“Sfântul Sava”, perioadă în care se împrieteneşte cu viitorii scriitori Gala Galaction şi N. D. Cocea.
Tudor Arghezi este renumit pentru stilul său unic de a scrie și prin folosirea esteticului urâtului, dar sovieticul Jdanov a fost mult peste valoarea lui și a susținut că forma sa de expresie în scriere nu putea fi judecată nici de clasa socială, nici de critici. De asemenea, Arghezi a fost foarte fluent în scrierile sale, având un flux pe care l-a respectat: de la mucegai la bube, negi și frumos. Deși pe tot parcursul activității sale, Arghezi a fost pus la perete de multe ori, chiar fiind judecat pe faptul că el nu este un inovator, ci doar o persoană care copiază alți mari artiști. De pildă, Sorin Toma a susținut mulți ani această idee și a publicat informații precum că Arghezi încearcă să-l copieze pe Pablo Piccaso, pictorul care a introdus excrementele ca material artistic.
Dezvaţă-te să respecţi faţada până ce n-ai văzut interiorul.
Tudor Arghezi
Arghezi a primit diverse premii și distincții în timpul vieții sale, unele dintre cele mai cunoscute și importante sunt: Premiul Național de Poezie(1936), Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder(1965), Premiul Nobel pentru Literatură(1965), totodată a fost ales și ca membru al Academiei Române, având numeroase titluri. Ca un plus, în 1966 autorul a donat statului întreaga proprietate a ”Mărţişorului”, cu condiţia ca aceasta să devină, după moartea sa, Casă memorială. Ulterior, după ani mai târziu, proprietatea ”Mărţişorul” a devenit Casă memorială patronată de Muzeul Literaturii Române. Tudor Arghezi a lăsat- o mărturisire asupra acestui gest și dorința pe care a avut-o după decesul său: ”MĂRŢIŞORUL e patria literaturii mele. De acolo au ieşit cuvintele potrivite şi toate scrierile adunate acuma într-o mulţime de volume, gândite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie… Pentru mine, Mărţişorul e un lucru de neuitat. Cred că acolo mi s-a plămădit cerneala şi mi-a înviat oarecum condeiul”.
Astfel, Tudor Arghezi este unul dintre marii poeți ai literaturii române, care înainte de a face poezie, a ales să își adopte propriul stil, lăsând drept moștenire poporului român o varietate de opere lirice absolut deosebite.
