Laurențiu Barbu
Bogdaproste. Acesta este cuvântul de mulțumire adresat celui care oferă ceva de pomană. Totuși, de unde vine această formulare și care este istoria sa?
Bogdaproste sau bodaproste, așa cum folosesc formularea tot mai mulți români, este un cuvânt care își are originea în limba bulgară. În limba vecinilor de la sud de Dunăre, „bogŭ da prosti” înseamnă „Dumnezeu să-i ierte (pe morții tăi)”.
Bogdaproste înseamnă mulţumire şi rugăciune atunci când este rostit de un credincios. În Dicționarul Explicativ al Limbii Române această replică se regăsește sub forma corectă de „bogdaproste” și este definit astfel: „Cuvânt de mulțumire pentru cel care dă de pomană. Cuvânt prin care se exprimă ușurarea de a fi scăpat de o nenorocire, de o grijă”.
De ce dăm de pomană?
Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri în Biserica Ortodoxă este cel al pomenirii morţilor. Conform credinței ortodoxe, obiceiul de a da de pomană pentru sufletul celui mort îi păstrează vie memoria și este un fel de ajutor din lumea vie pentru ca decedatului să-i fie iertate multe dintre păcatele săvârșite în perioada în care a trăit.
Din vechime, există credința potrivit căreia se pot da de pomană nu doar mâncare, ci și haine sau alte obiecte care au aparținut celui adormit pe vecie, după ce acestea au fost binecuvântate în prealabil de un preot.
Oamenii dau de pomană încă din cele mai vechi timpuri. Aceste ofrande sunt prezente în riturile legate de „marea trecere” ale multor religii, pe o largă arie geografică, în Europa şi Asia, vechimea lor ajungând pe firul istoriei până chiar în era neoliticului.
Sursa: shtiu.ro
