Cine n-a băut niciodată bragă, nu știe ce pierde. Cine a băut o dată, nu uită niciodată.” Asta le spune nea Ismail celor care intră pe poarta făbricuței sale și se întreabă dacă braga lui are gustul copilăriei. Pe măsuța de sub bolta de viță de vie e mereu o sticlă mare cu bragă rece și câteva pahare, pentru cine are sete și poftă de povești. Degustarea nu costă, însă după prima înghițitură zdravănă de licoare dulce-aurie, toți cumpără cel puțin o sticlă de bragă. Bragă bună, așa cum îi spune și numele.

Ultima dată când îmi amintesc să fi băut un pahar de bragă rece și bună nu cred că aveam mai mult de 8 ani, pentru că mai apoi dozatoarele TEC au împânzit străzile și piețele din Galați și braga nu a mai avut nicio șansă. În ultimii ani am mai gustat pe ici pe colo bragă: în București, Slatina, chiar și în Bulgaria însă niciuna nu avea gustul copilăriei.

L-am găsit însă la Galați, în cartierul în care am copilărit, la doi pași de blocul meu. De câteva luni, în locul unui fost depozit de materiale de construcții, doi oameni pasionați (soț și soție) fac bragă și socată și o trimit prin curier oricui dorește. Pe poarta făbricuței de pe strada Nicolae Mantu 65, lângă LIDL din Micro 13B, intră zilnic câteva zeci de oameni care își umplu sticlele cu bragă, așa cum făceau pe vremuri cu sifoanele.

Braga nu e doar pentru nostalgici, așa cum credeam. Nea Ismail ne povestește că băutura lui se vinde bine și la terasele cochete din București – Acuarela și Plastilina dar și la Băcănia Veche. Rețeta o are de la străbunicul lui, care era bragagiu de seamă prin părțile astea așa că nu folosește decât ingrediente naturale. Nu e loc de chimicale iar clienții simt asta și revin cu drag de fiecare dată și aduc cu ei și alți mușterii.


Sursa: travelgirls.ro

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!