Laurențiu Barbu
La ora 6 dimineaţa cobor din tren şi încerc să ma lămuresc unde sunt şi ce caut aici. O gară pustie şi nu prea arătoasă apoi o autogară plictisită, nişte câini somnoroşi şi o localnică ce arată spre înainte. Merg pe mâna ei şi mă îndrept spre centrul oraşului Alba Iulia. Şterg o bancă de rouă şi aştept să se trezească oraşul.
După ce răsare soarele, merg la o benzinărie pentru cafea. Toate celelalte magazine şi cafenele sunt închise. Angajaţii, doi ardeleni sadea, mă întreabă care îmi e traseul, îmi dau câteva indicaţii şi-mi urează drum bun. Îmi fac curaj şi mă apropii de una dintre porţile Cetăţii Alba Iulia. Ferdinand şi Maria mă întâmpină fără să schiţeze un zâmbet şi mă poftesc în curtea interioară.
E încă prea dimineaţă şi toţi sunt cam anchilozaţi. Nici Mihai Viteazul nu pare să fie mişcat de vizita mea. El păzeşte Muzeul Unirii din 1968, de la aniversarea semicentenarului Unirii Transilvaniei cu Romania.
Am impresia că am intrat pe poarta greşită şi am nimerit în alt film. Unul din secolul 18, cu gărzi pedestre şi călare. Soldaţii sunt îmbrăcaţi în uniforme militare austriece şi par că păzesc ceva. Scot harta şi verific, ceva pare în neregulă.
Mai merg puţin pe cărare şi sper să găsesc cuprinsul poveştii în care tocmai am intrat. O domniţă îmi iese în cale şi mă ademeneşte să intru în subteran. E clar, încă nu m-am trezit. Visez prinţese, soldaţi şi, sper eu, cavaleri. Mă trezesc însă într-o camera de tortură.
Cer îndurare şi lanţurile temniţei îmi sunt desfăcute. Dar nu pentru mult timp. Un soldat mă conduce în altă temniţă, una cu poveste. Aici a fost închis însuşi Horea, conducătorul principal al răscoalei ţărăneşti din 1784-1785.
Visul se transformă într-un câmp de luptă. Sau o platformă de artilerie plină de tunuri care în fiecare sâmbătă, la 12:10 execută câte o salvă de onor în cinstea drapelului municipiului Alba Iulia, arborat pe zidul cetăţii Alba Carolina.
După prima salvă mă trezesc cu adevărat şi înţeleg ce se întâmplă. Am scăpat de spânzurătoarea care stă pregătită parcă pentru intruşi şi am ajuns la grajduri. Acolo caii sunt pregătiţi pentru defilarea zilnică între porţile cetăţii începând cu ora 11:30 în cadrul ceremonialului de schimbare a gărzii. Asist la spectacol fără să clipesc.
Nu e un vis, cetatea Alba Iulia este una dintre cele mai bine conservate fortificaţii de acest gen din Europa şi cea mai mare din România. Mergi acolo într-o zi ca să trăieşti o poveste. Una cu prinţese şi cavaleri.
Sursa: travelgirls.ro
