Laurențiu Barbu
Apariţia pe piaţa românească a ţigărilor de provenienţă străină a dus la dispariţia celor mai cunoscute mărci de ţigarete autentice – Carpaţi, Snagov şi Mărăşeşti.
Carpați a fost o marcă de țigări din România, produsă inițial de Fabrica de Țigarete din Sfântu-Gheorghe începând din 1931. Activitatea fabricii de țigarete a fost întreruptă în martie 2010.
Ulterior, după cel de-al doilea război mondial, și Fabrica de Țigarete din Timișoara a devenit producător al țigărilor Carpați. Țigările Carpați au fost produse în ambele variante, cu și fără filtru.
Țigările Carpați au fost zeci de ani cele mai populare țigări din România. Pe vremea comunismului, când țigările de import se găseau tot mai greu, românii „își fumau amarul” cu Carpați, țigări fără filtru. Ulterior au apărut și țigările Carpați cu filtru. Marca de țigări Carpați a fost produsă în mai multe locuri din România, dar două fabrici sunt emblematice pentru acest brand de țigarete și anume: Sfântu Gheorghe și Târgu Jiu.
În perioada comunistă ţigările Carpaţi erau cele mai cunoscute din ţara noastră, popularitatea lor crescând şi datorită interzicerii tutunului de provenienţă străină. Ţigările aveau lungimea de 70 de milimetri şi se vindeau în pachete din hârtie fină.
Cei mai mulţi români care au deprins viciul fumatul înainte de Revoluţie au pus pentru prima dată în gură ţigări Carpaţi. Brand renumit la nivel naţional până nu demult, ţigările Carpaţi au încetat să se mai găsească pe piaţă odată cu falimentarea fabricilor româneşti de prelucrare a tutunului.
Aşa se face că, în prezent, ţigările Carpaţi sau „surorile” Snagov sau Mărăşeşti mai pot fi găsite doar la colecţionarii ce au păstrat vestitele pachete produse în România. Oficial, Carpaţi nu se mai produc din anul 2010, atunci când şi-a întrerupt activitatea şi Fabrica de Ţigarete de la Sfântul Gheorghe.
Brandul Carpaţi a apărut în anul 1931, ţigările fiind produse pentru prima dată la Sfântul Gheorghe. Producţia s-a extins în mod susbstanţial după anii ’50, atunci când Carpaţi au început să se producă şi la fabricile din Timişoara, Târgu Jiu, Râmnicu Sărat, Iaşi şi Bucureşti.
În perioada comunistă ţigările Carpaţi erau cele mai cunoscute din ţara noastră, popularitatea lor crescând şi datorită interzicerii tutunului de provenienţă străină. Ţigările aveau lungimea de 70 de milimetri şi se vindeau în pachete din hârtie fină.
După Revoluţie şi după permiterea comercializării ţigărilor de provenienţă străină, interesul pentru brandul Carpaţi a scăzut, culminând cu scăderea producţiei şi, în cele din urmă, sistarea acesteia.
În perioada închiderii fabricii, directoarea fabricii de la Sfântul Gheorghe exemplifica motivele pentru care românii au început să prefere ţigările străine. “La început, când au apărut multinaţionalele, pe o perioadă de un an de zile nu am simţit foarte tare acest impact, însă de la an la an influenţa a devenit din ce în ce mai puternică.
Au reuşit să ocupe aproape toată piaţa la intern, acciza a crescut foarte mult. De exemplu, ţigara Carpaţi fără filtru are aceeaţi acciza ca şi ţigareta Kent. A scăzut producţia la intern şi astfel ne-am orientat la export. Nu ştiu cât mulţinationalele, cât taxele ne-au scos de pe piaţa internă”, spunea Rada Gherghina.
Concluzionând epopeea spectaculoasă putem spune că după încetarea producției prețul pachetelor de Carpați a început ușor să crească – marfă rară! Astfel, în prezent pachete de Carpaţi sau Snagov sau Mărăşeşti mai pot fi găsite doar la colecţionari și costă pe măsură. La o simplă căutare pe aplicațiile de profil, un pachet de țigări Carpați poate să ajungă și la 100 de lei.
