Secuii nu sunt unguri! Ei și-au pierdut identitatea treptat, iar astăzi își imaginează că sunt maghiari. În realitate, istoria lor este una dramatică, fiind victime ale politicii ungurești de maghiarizare forțată. Dacă acum mai bine de 400 de ani au fost aliați ai lui Mihai Viteazul și au luptat chiar și împotriva ungurilor, astăzi sunt aliații Budapestei și, prin unii dintre secuii extremiști, reprezintă vârful de lance al politicii de destabilizare a României. A se vedea și cazul tentativei de atentat terorist din aceste zile care, dacă ar fi reușit, ar fi dus la conflicte interetnice majore, cu consecințe imprevizibile!

Ceea ce cu siguranță că nu se predă în școlile maghiare din România sau Ungaria sunt episoadele din istoria Evului Mediu în care secuii au fost lipsiți de drepturi și au simțit pe propria piele furia crudă și răzbunătoare a ungurilor acelei epoci. Oare secuii mai știu de așa-numitul Veres Farsang sau Carnavalul Sângeros din iarna anului 1595-1596 când, în urma răscolei lor ÎMPOTRIVA NEMEȘIMII UNGUREȘTI, mulți dintre ei au avut parte de torturi și mutilări inimaginabile și de o moarte cumplită?!? Sate secuiești incendiate, secui trași în țepe  cu capul în jos (țeapa a intrat prin gură și a ieșit prin anus), secui mutilați prin tăierea nasului, a urechilor, a buzelor – bătuți, după mutilare, până la moarte… și toate astea pentru că și-au cerut drepturile firești care i se cuvin oricărui om. Vorbește istoria maghiară despre acest fel de episoade din trecutul ei?

Cum s-a ajuns aici? Haideți să aflăm câte ceva despre contextul în care au avut loc aceste povești de groază, pe scurt…

Pe vremea când Mihai Viteazul (numit de dușmani MALUS DACUS – Dacul cel Rău) ajungea domn al Țării Românești, secuii de rând din Transilvania trăiau sub împilarea crâncenă a nobilimii ungurești, fiind deposedați de atribute militare, intrând într-un proces accentuat de iobagizare, precum populația românescă de aici. În momentul în care Mihai Viteazul se retrage în munți, ca urmare a conflictului militar cu  turcii, acesta îi cere sprijin lui Sigismund Bathory pentru a bloca trecătorile împotriva invaziei lui Sinan Pașa. În disperare de cauză, Bathory îi trimite la înaintare pe secui, dându-le în schimb, pentru a-i motiva, o diplomă prin care aceștia urmau să își recapete vechile drepturi, după război. Astfel, secuii participă alături de oastea lui Mihai Viteazul la eliberarea Târgoviștei și la bătălia de la Giurgiu, întorcându-se  mai apoi (câți au mai rămas în viață) în Transilvania. Ei bine, imediat după întoarcerea lor, drepturile promise pentru a-i motiva să meargă la la război le sunt refuzate iar ei se răscoală. Răscoala este condusă prost iar secuii sunt învinși, satele lor fiind incendiate (satul Suseni este șters de pe fața pământului!) mulți găsindu-și moartea în chinuri, la ordinul lui Sigismund Bathory.

Ceva mai târziu, Mihai Viteazul le redă drepturile luate de unguri, iar în semn de loialitate și recunoștiință, o unitate militară formată din secui, aflată în ariergarda armatei lui Mihai Viteazul, se sacrifică până la unul pentru acesta, într-un uimitor act de vitejie, luptând din nou împotriva nemeșimii condusă de generalul Basta, la Mirăslău (18 septembrie 1600), și asigurând astfel retragerea domnitorului român…

Din păcate, secuimea nu mai este astăzi conștientă de adevărata ei identitate și face jocurile Budapestei, sub manipularea agenților acesteia din organizațiile maghiare de pe teritoriul României. Poate ar fi bine să le spună și lor cineva care e treaba cu istoria ocultată din propriile manuale de istorie…

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

P.S. Mai multe despre crimele hungarismului puteți citi în cartea generalului (rez.) Radu Theodoru: URMAȘII LUI ATTILA