Laurențiu Barbu
Când te afli în pericol de moarte, ţi se pare că eşti cea mai singură persoană din lume.
De exemplu, la fel de singur te simţi fie că eşti la un meci, în mijlocul unei mulţimi isterizate de suporteri care îţi stoarce aerul din plămâni, fie izolat pe o plută pierdută în imensitatea mării pustii.
Zdrobit de groaza pericolului, orice om se simte singur şi nenorocit, iar unicul său gând este să scape. Frica şi disperarea se manifestă prin crampe musculare, degete care se agaţă, tremur tendoane încordate care stau gata să plesnească etc.
Scapă cine e mai tare, însă tare nu înseamnă să ai o condiţie fizică perfectă, ci prevedere şi voinţă. Plus mentalitatea de a te baza pe forţele tale.
EFECTELE SINGURĂTĂŢII
Blocajul mental:
La apariţia unui pericol, relaxează-te! Pentru supravieţuire este decisiv să respiri adânc şi să te hotărăşti să faci absolut totul pentru a învinge condiţiile potrivnice, indiferent de preţ sau de efort.
În primul rând să gândeşti coerent. Disperarea totală care urmează după şocul iniţial poate fi depăşită cu ajutorul instinctului de conservare, chiar dacă rămâi încă total dezorientat şi speriat.
Când ajungi să alegi între renunţare şi sinucidere, mai bine roagă-te lui Dumnezeu.
Rugăciunea este o metodă eficientă de auto-capacitare, de întărire mentală, îndelung verificată de mulţi oameni. Orice text este bun, de la Tatăl nostru până la simplul Doamne, ajută-mă să scap din iadul ăsta.
Străduieşte-te cât de tare poți! NU sta, NU zace, Nu accepta să mori fără să lupţi până la epuizare – sau chiar până dincolo de ea.
Militarii americani luaţi prizonieri în Vietnam au fost torturaţi, închişi şi izolaţi în condiţii foarte grele, practic până aproape de exterminare.
Totuşi, unii n-au disperat şi au reuşit să supravieţuiască printr-un regim special de exerciţii fizice şi rugăciuni, plus comunicarea prin orice mijloace cu alţi prizonieri.
Orice ar fi, nu renunţa la viaţă – e singura pe care o ai, e frumoasă şi merită trăită.
Repetă-ţi mereu: „O să treacă şi asta”. În orice împrejurare, oricât ar fi ea de neaşteptată, de necunoscută – improvizează, improvizează, improvizează!
NICIODATĂ nu renunţa la o nouă încercare.
În toată dezordinea, iuţeala şi/sau încetineala enervantă cu care se desfăşoară acţiunea de supravieţuire, îmboldeşte-ţi instinctul de conservare, căci numai el te poate scoate la liman.
Disperarea:
Luptă singur cu ea – sau cere ajutor (dacă poţi). Există numeroase organizaţii, fundaţii de binefacere care dau sfaturi şi ajutoare: alcoolicilor, drogaţilor, vârstnicilor, copiilor părăsiţi, femeilor agresate etc..
Alături de acestea sau împreună cu ele, mulţi preoţi de la diverse biserici sunt gata şi ei să dea un sfat sau chiar un ajutor, să spună o vorbă bună, să-l încurajeze pe cei aflaţi la nevoie.
Deseori astfel de sfaturi şi ajutoare pot fi obţinute chiar la telefon şi nu rareori ele au salvat oameni aflați la limită, de la sinucidere. Adresele acestor instituţii sunt în cartea de telefon, pe internet sau pot fi aflate de la serviciul de informaţii telefonice aproape în orice loc din lume (dacă ştii limba.).
Claustrofobia este o boală. Cei care suferă de ea sunt cuprinşi de o veritabilă panică atunci când ajung sau li se pare că sunt închişi într-un spaţiu restrâns. Senzaţia respectivă este foarte neplăcută.
Persoanele claustrofobice se manifestă printr-o agitaţie necontrolată: ţipă, lovesc, distrug pereţi, se luptă, delirează.
Totuşi, puţini oameni suferă cu adevărat de claustrofobie, foarte mulţi doar îşi închipuie că suferă de aşa ceva.
Dacă ţi se întâmplă să fii împreună cu o persoană cuprinsă de frică din calmeaz-o cu vorbe bune. Încurajeaz-o. NU folosi mijloace mai dure cum ar fi pălmuirea, decât atunci când situaţia devine incontrolabilă din cauza claustrofobiei.
Dacă tu însuţi ajungi vreodată, să simţi o formă mai uşoară sau mai gravă de claustrofobie, sau panică, încearcă să te stăpâneşti.
Enumeră părţile bune ale situaţiei:
- sunt viu;
- (probabil) nu sunt rănit;
- pot rezista câteva zile fără hrană sau apă, dacă nu-mi consum degeaba forțele;
- o să mă găsească şi o să mă salveze cineva, destul de repede;
- trebuie să-mi păstrez calmul, căci altfel înnebunesc şi nu-mi foloseşte la nimic;
Teama iraţională, apare ca urmare a lipsei de obişnuinţă cu o situaţie critică. Un om educat, antrenat pentru situaţii speciale, are cu totul alt fel de gândire şi comportare. Nu e vorba atât de forţă fizică, cât de pregătire mentală.
Pericolul e mai mult în mintea ta. Filozoful Michel de Montaigne zicea: “cel mai tare credem în ceea ce cunoaştem mai puţin”.
Avantajele singurătății și a izolării
Uneori, singurătatea e o necesitate şi un avantaj. Îţi permite să-ţi aduni gândurile, să te rogi, să faci anumite lucruri pe care prezenţa altora le împiedică. Aşa că uită-te şi la jumătatea plină a paharului.
Ajută-te singur! Ajută-i și pe ceilalți, dar mai întâi ai grijă de tine! Vei putea fi mult mai de folos celorlalţi dacă, în primul rând, tu eşti OK!
Sursa: authenticmagazin.com
