Un număr impresionant de crime, jafuri şi violuri, comise asupra populaţiei civile, au lăsat în urmă trupele sovietice care au tranzitat sau au staţionat în vestul ţării, după 23 august 1944. Arhivele judeţului Hunedoara păstrează sute de documente de anchetă şi plângeri privind infracţiunile grave comise de ostaşii Armatei Roşii în cei trei ani în care au ajuns în judeţ. Multe dintre ele au rămas nepedepsite de autorităţi.

Timp de trei ani, începând cu toamna anului 1944, trupele sovietice au tranzitat şi au staţionat, în anumite intervale, în vestul României. În perioada în care s-au aflat în judeţul Hunedoara, soldaţii ruşi le-au lăsat localnicilor amintiri înfiorătoare. Au ucis zeci de oameni nevinovaţi, au fost acuzaţi de sute de acte de violenţă, de tâlhării, accidente mortale, furturi şi violuri. Un număr impresionant de plângeri depuse de români împotriva sovieticilor au ajuns la Parchetul Tribunalului Deva. Multe au rămas nesoluţionate, una dintre cele mai întâlnite motivări fiind faptul că autorii infracţiunilor nu au putut fi identificaţi, în afară de faptul că erau soldaţi ruşi.

EPISODUL 1: DISPĂRUŢI FĂRĂ URMĂ

O sesizare a Postului de Jandarmi din Brănişca, adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Deva arăta cum a fost ucisă soţia unui localnic din Brănişca, pentru că s-a opus soldaţilor ruşi care au vrut să întreţină relaţii sexuale cu ea. „Raportăm că în noaptea de 13 septembrie 1944, pe la orele 23, doi soldaţi sovietici înarmaţi au intrat în locuinţa lui Nistor David, din cătunul Bejan, comuna Târnoviţa, unde au cerut mâncare şi ţuică. După ce s-au turmentat de băutură, au sărit să îşi bată joc de femeia acestuia, anume Petruţa, de 37 de ani, care se ascunsese în grajd, şi opunându-se violenţei acestor bărbaţi au împuşcat-o pe loc cu un foc de armă în cap, mortal. Cazul a fost adus la cunoştinţă de soţul victimei. Sovieticii, după ce au comis crima, au dispărut“, informa şeful de post, plutonier Ilca, în notificarea adresată Parchetului.

Într-un alt dosar, jandarmii din satul Făgeţel au comunicat Parchetului că o tânără de 20 de ani a fost împuşcată în piept cu trei gloanţe, de un soldat care încercase să o violeze. „În apropiere de un pârâu, femeia a fost ajunsă din urmă de soldat, care a încercat a o silui. Văzând că victima se împotriveşte, a ucis-o“, se arată în rechizitoriul păstrat la Arhivele judeţului Hunedoara.

EPISODUL 2: MOARTE ÎN PĂPUŞOI

Ileana Dobrei, o femeie de 23 de ani, a trecut la rândul ei prin momente cumplite, după ce a fost agresată de doi militari ruşi, în locuinţa sa din Câinelul de Jos. Femeia era căsătorită şi avea doi copii, iar soţul ei se afla pe front.

„În ziua de 3 octombrie 1944, când începea să se întunece, au intrat la mine în casă doi sovietici, dintre care unul ofiţer şi unul soldat. Ofiţerul avea arma cu el şi venind lângă mine a spus că are nevoie de hazaică (n.r. – femeie) şi să mă culc cu el. Cum eram singură în casă, cu doi copii, dintre care unul de 3 ani şi altul de 5 luni, bărbatul meu fiind concentrat, am început să strig după ajutor. Întrucât am văzut că ambii erau beţi, mi-am luat copiii şi am fugit în grădină. În acest timp, nefiind nimeni în casă, am auzit o împuşcătură, iar apoi au ieşit şi soldaţii din casă. Eu crezând că lucrurile s-au liniştit, m-am întors în casă împreună cu copiii mei, însă la scurt timp au sosit din nou cei doi soldaţi ruşi. Ofiţerul s-a trântit în pat, iar celălalt soldat a ieşit afară. La strigătele mele a venit Dionisie Pârva, iar ofiţerul, când l-a văzut, i-a pus arma în piept şi l-a ameninţat că-l împuşcă, deoarece el are treabă cu hazaica“, declara femeia, în timpul audierilor de la Parchet. Tânăra afirma că alţi localnici au intervenit în ajutorul ei, implorându-l pe ofiţer să o lase în pace, însă militarul a continuat să o ameninţe cu arma. Unul dintre vecinii femeii l-a scos afară. La puţin timp, declara femeia, sovieticul a fost găsit legat de un copac, după ce fusese snopit în bătaie de persoane necunoscute.

Ofiţerul rus a fost dezlegat şi culcat apoi în casă, iar între timp au fost anunţaţi jandarmii. Câteva ore mai târziu, a fost găsit cadavrul soldatului care îl însoţise, într-un lan de porumb. Bărbatul fusese înjunghiat în stomac de persoane neidentificate.

EPISODUL 3: SÂNGE PE RINGUL DE DANS

De o soartă cruntă a avut parte soţia altui hunedorean, în timpul unei petreceri cu ocazia anului nou, la care au apărut neinvitaţi mai mulţi soldaţi ruşi. Femeia, din Zam, a fost împuşcată mortal, de ruşi, în locul de dans. „În seara zilei de 30-31 decembrie, mă aflam şi eu împreună cu soţia mea, Leontina, în localul domnului Popescu Ioan din Zam, unde era organizată o serbare urmată de dans, la care au participat mai mulţi locuitori din comuna noastră şi din alte comune, printre care au venit şi şase soldaţi sovietici de la Telefoane Zam, Ilia şi Vărădia. La un moment dat, în timpul dansului, s-a ivit un scandal între cei şase soldaţi sovietici şi tinerii din comuna Zam, de unde mai departe s-au apucat la bătaie, terminându-se cu focuri de armă trase de soldaţii sovietici, care cu primul foc ce l-au tras au lovit-o pe soţia mea. Voind a-i da ajutor, am fost împiedicat de cei şase soldaţi sovietici, care m-au lovit şi pe mine şi mi-au pus arma în piept voind să mă împuşte. Am reuşit să fug într-o sală din dos“, declara Ioan Tocoi, soţul femeii.

Potrivit relatării acestuia, scandalul s-a iscat de la faptul că, după ce femeia a fost aleasă regina balului, soldaţii sovietici nu au mai vrut să lase niciun român să danseze cu ea.

EPISODUL 4: EXECUŢIE ÎN STIL MAFIOT

Doi militari ruşi neindentificaţi au fost acuzaţi de asasinarea unui căpitan român, pentru a-i fura maşina. Într-o notă trimisă de Legiunea de Jandarmi Hunedoara, către Parchet, erau precizate următoarele: „Raportăm că în ziua de 24 octombrie 1944, între orele 19:30-20.00, căpitanul Sârbu Ioan, cu şoferul Anghel Constantin, mergând cu maşina Pontiak, culoare închisă, pe direcţia Deva-Sebeş, au luat cu ei de la postul de control rus, din marginea Devei, doi ofiţeri ruşi. La trei kilometri de oraşul Deva, ofiţerul român a fost împuşcat în ceafă, mortal, iar la podul Strei-Simeria, a fost aruncat în apa Streiului. Şoferul a fost dus cu maşina în direcţia Sebeş, iar în apropierea Orăştiei, a fost dat jos, dându-i-se suma de 4.000 de lei, iar maşina a dispărut cu cei doi ofiţeri ruşi. Ofiţerii ruşi au declarat şoferului că merg în Ucraina. Am luat măsuri pentru pescuirea cadavrului şi cercetarea cazului“, informa comandantul de legiune lt. colonel Lovin, în declaraţia dată anchetatorilor.

Accidente provocate de ruşi, clasate

Zeci de accidente în care au fost implicate maşini de armată, conduse de sovietici, au fost înregistrate pe teritoriul Hunedoarei, după 1944. Unele s-au soldat cu tragedii colective, însă de cele mai multe ori, dosarele erau clasate, pe motiv că şoferii vinovaţi nu erau identificaţi. Un proces verbal înregistrat de Parchet în 9 octombrie 1944, ora 12.00, de Comisariatul de Poliţie Orăştie prezenta accidentul mortal suferit de o adolescentă din Orăştie, lovită de un camion militar rus.

„După comiterea accidentului, şoferul maşinii ruseşti care era îmbrăcat în uniformă militară a oprit maşina, a coborât şi luând-o pe accidentată de pe marginea drumului a aşezat-o pe trotuar, după care a plecat mai departe cu maşina”, relata o martoră, adăugând că nu reţinuse numărul maşinii. Părinţii fetei ucise nu au putut formula nicio pretenţie, întrucât maşina nu a putut fi identificată.

„Cu toate investigaţiunile şi cercetările făcute de noi nu s-a putut identifica maşina militară rusă, acest fapt datorându-se marei treceri de circulaţiune militară rusă prin acest oraş şi faptului că accidentul s-a produs înspre marginea oraşului în timp ce autocamionul ieşea din oraş”, informa Parchetul Tribunalului Deva.

 

Cum au ajuns soldaţii sovietici în Hunedoara

Potrivit cercetătorului Dan Simion Grecu, militarii sovietici s-au aflat pe teritoriul judeţului Hunedoara în trei circumstanţe. În lunile septembrie-decembrie 1944, judeţul Hunedoara a servit drept punct de trecere pentru unităţile militare, venite de pe frontul din Moldova, prin Craiova şi judeţul Gorj. Intrarea lor a avut loc din Gorj pe Valea Jiului, prima unitate sovietică a fost semnalată la orele 7.00 ale zilei de 10 septembrie 1944 la Livezeni (fiind vorba de coloane motorizate aparţinând Corpului 18 Tancuri) şi la Petrila.

În după-masa aceleiaşi zile, capetele de coloană ajunseseră deja în zona Haţegului. Din Valea Jiului, trupele sovietice s-au deplasat pe liniile de comunicaţii ale judeţului, spre fronturile de luptă, astfel: de la Haţeg spre Caransebeş şi frontul din Banat, de la Săcămaş prin Zam, spre frontul de la Arad, iar prin Brad, spre frontul din Nordul Ardealului. Câteva unităţi s-au deplasat şi prin Orăştie, spre Sibiu, tot spre frontul ardelean.

„Aşadar, judeţul Hunedoara a fost în acele luni ca un fel de placă turnantă pentru unităţi ale Frontului 2 Ucrainean, grosul fiind format de Armata 27 şi Armata 53 Sovietică. Teritoriul judeţului Hunedoara a fost exclusiv de tranzit, nu au existat confruntări militare. Ca idee generală, autorităţile româneşti au fost în mare parte prinse nepregătite pentru acest aflux masiv, mai ales din punct de vedere al aprovizionării“, a explicat cercetătorul Dan Grecu.

AU PLECAT LA SFÂRŞITUL LUI ’47

A doua circumstanţă în care trupele sovietice au ajuns în vestul României şi au traversat din nou judeţul Hunedoara, potrivit specialistului, a fost cea care a urmat marii demobilizări a Armatei Sovietice din Germania după încheierea războiului (iunie-iulie 1945), atunci când trupele sovietice au traversat din nou judeţul, de astă dată dinspre vest spre est, în majoritate pe Valea Mureşului.

Iar a treia ipostază în care trupele sovietice sunt înregistrate pe teritoriul Hunedoarei este aceea a unităţilor care şi-au stabilit baze permanente în judeţ, începând chiar cu luna septembrie 1944 (primele au fost spitalele militare, câteva localizate chiar în Deva) şi până spre sfârşitul anului 1947. „Ca un singur exemplu, din iunie 1945 şi până în februarie 1946, în oraşul Deva a fost stabilită Divizia 7 Artilerie sovietică, mai precis, Brigada 11 Artilerie Uşoară, Brigada 25 Obuziere, Brigada 3 Mortiere, comandamentul Diviziei fiind localizat în edificiul Prefecturii Hunedoara. De la sfârşitul anului 1947 nu au mai existat trupe sovietice în judeţul Hunedoara, ele se vor concentra în marile zone industriale cum erau Braşov, şi Dobrogea“, a precizat Dan Simion Grecu.

SOLDAŢII LUAŢI PRIZONIERI, UCIŞI PRIN ÎNFOMETARE

Înainte de a fi judeţ de tranzit pentru armatele sovietice, la începutul anilor 1940, în Hunedoara au existat centre de detenţie pentru prizonierii ruşi. Între 1941 şi 1943, ani în care România era aliata Germaniei în Al Doilea Război Mondial, circa 5.000 de ruşi au fost aduşi în lagărele înfiinţate în judeţ. Primul lagăr de prizonieri din judeţ a fost creat în toamna anului 1941, la Crăciuneşti, în apropiere de Deva, iar sutele de ruşi care erau ţinuţi aici au lucrat la construirea liniei de cale ferată dintre Deva şi Brad. Comandantul lagărului, Nicolae Stavrescu, a fost cercetat pentru abuzuri asupra prizonierilor.

„Raţia de pâine care trebuia să se dea prizonierilor a fost redusă numai la jumătate. Astfel, din cauza subalimentaţiei, au murit 700 prizonieri. O sumă de bani a fost destinată pentru scânduri de sicrie pentru prizonierii ruşi care mor. Din aceşti bani, însă, nu s-a cumpărat niciun sicriu, prizonierii fiind înmormântaţi câte 5-6 într-o singură groapă“, se arată într-o notă informativă a Poliţiei Deva, prezentată de Dan Grecu. În august 1942, lagărul de la Crăciuneşti a fost desfiinţat, iar prizonierii ruşi au fost mutaţi într-un alt lagăr, la Vulcan, pentru a munci în minerit. Fostele clădiri şi grajduri ale unor ferme din Petroşani şi Lupeni, puse sub paza jandarmilor, au fost transformate în adăposturi. Lagărele de muncă au fost desfiinţate după 23 august 1944, când noul regim a dispus eliberarea prizonierilor.

CUM SE PROCEDA ÎN CAZUL INFRACŢIUNILOR

Pentru că Marele Stat Major primea un număr prea mare de reclamaţii, s-a hotărât în octombrie 1944 ca, ulterior, toate reclamaţiile şi informaţiile privind incidente dintre trupele sovietice şi instituţii, autorităţi sau populaţia civilă să fie comunicate direct ministrului Ion Christu, preşedintele Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului (CRAA), iar Marele Stat Major să fie informat numai asupra cazurilor de omucideri şi ridicări ilegale de autovehicule.

Datele oficiale arată că între 10 septembrie şi 31 octombrie 1944, în întreg judeţul Hunedoara au fost omorâţi şi grav răniţi 12 ofiţeri şi soldaţi sovietici. „Comandamentul Militar Sovietic din Deva îi mustră cu nemulţumire pe români pentru faptul că până azi nu s-a descoperit de organele poliţieneşti şi jandarmereşti niciun făptuitor. Comandantul Sovietic susţine că criminalii sunt acoperiţi de anumite organe de poliţie şi jandarmerie care nutresc sentimente potrivnice naţiunilor unite“, se arată într-un alt document, de la Arhivele Naţionale, cercetat de istoric. În acelaşi timp, la data de 19 decembrie 1944 pe teritoriul rural al judeţului se înregistrau 13 români omorâţi de sovietici, între care un căpitan, un subofiţer şi 3 soldaţi români. Crime au avut loc şi în perioada următoare.

Infracţiunile erau cercetate de organele româneşti (Poliţie, Jandarmerie) în colaborare cu reprezentantul Comandamentului Sovietic din Deva sau al Comisiei Aliate de Control. În unele cazuri, afirmă Dan Grecu, atunci când organele sovietice permiteau cercetarea penală, dosarul se înainta Parchetului local (Deva, Haţeg), de unde putea ajunge la Curtea Marţială Sibiu sau la alte instanţe. „Au fost situaţii în care sovieticii au împiedicat orice fel de cercetări ale românilor, ridicându-şi făptaşii şi ducându-i în direcţie necunoscută, fără ca rezultatul cercetărilor să mai fie comunicat românilor. De asemenea, au fost şi rare situaţii de procese expeditive, publice, instrumentate de sovietici, cu sentinţe capitale executate pe loc. Au fost doar două cazuri, unul cu făptaşul român, unul sovietic“, a precizat Dan Simion Grecu. A fost cazul ucigaşului unei femei, un soldat sovietic care şi-a împuşcat victima, după ce aceasta nu a vrut să întreţină relaţii sexuale cu el. Bărbatul a fost împuşcat, la ordinul superiorului său, chiar în faţa familiei decedatei, afirma Dan Grecu.

Citeste mai mult: adev.ro/nwd186