Liderii fostei Securităţi au fost ieri la Târgu Jiu şi, pentru prima oară, după evenimentele din 1989, Iulian Vlad a vorbit în public despre uciderea lui Ceauşescu, despre moartea generalului Milea şi, mai ales, cum a fost împiedicat măcelul pe care-l ordonase Ceauşescu şi care a fost evitat în ultimul moment, generalii Vlad şi Guşe neexecutând un ordin criminal.

Generalul Iulian Vlad, fost ministru secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului: 

„Sunt profund emoționat. Sunt emoționat pentru că, după 26 de ani de tăcere impusă sau autoimpusă, iau pentru prima oară cuvântul în public în afara depozițiilor pe care le-am făcut în propriile mele procese, trei la număr, în urma cărora m-am ales cu o condamnare de 25 de ani de închisoare, din care am executat neîntrerupt patru ani, cei mai mulţi la închisoarea Jilava. (…) Prin natura funcției pe care o aveam în decembrie 89, am fost plasat în centrul sau în epicentrul evenimentelor din decembrie 1989. Sunt foarte multe date și foarte importante. Nu suntem singurii depozitari ai adevărului şi poate că, așa cum e omenește, fiecare aflându-ne în anumite puncte și în anumite poziții, poate că stăpânim mai bine adevărurile pe care le-am observat din acele poziții în care ne aflam. Prin natura funcției pe care mă aflam, trebuia să cunosc ansamblul situației și trebuie s-o mărturisesc, cu modestia care se impune, că am cunoscut-o și am stăpânit-o în cea mai mare măsură. Atât generalul Gușe, care pentru memoria lui, cu toții îi suntem datori, pentru că a fost un foarte bun patriot, un mare român, cât și subsemnatul nu făceam parte din ceea ce se proteja și mai târziu s-a numit «Cupolă» de către unii sau «Conspirație» de către alții sau câte alte denumiri. Noi, în zilele acelea de început, ne-am făcut pur și simplu datoria de pe funcțiile pe care le aveam. Generalul Gușe era șef al marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, șef al Departamentului Securității Statului, cealaltă forță armată a statului, pe care o avea țara atunci. Puterea armată era în mâinile noastre. Evident, cei care au fost mai apoi beneficiarii puterii la care pe noi nu puteau să ne asocieze, pentru că nu făceam parte din același grup. Noi ne-am îndeplinit misiunile și îndatoririle funcțiilor pe care le aveam. Pe cale informativă se întrevăzuse posibilitatea unor provocări care ar fi determinat o vărsare de sânge fără precedent și, apoi, știți ce s-a proferat la posturile de radio și la televiziune. Trebuia să ţinem în frâu această forță de apărare a statului. Am făcut-o în chipul cel mai conștient”.

Despre cazul Otopeni:

„În al doilea rând s-a intenționat, și ar fi fost o crimă fără precedent cu urmări nebănuit de mari, cu vărsare de sânge ca niciodată, dacă între armată și forțele de securitate s-ar fi iscat un conflict, dacă trăgeau unii împotriva altora. Încercări s-au făcut, iar unele au fost chiar reușite , cum ar fi cazul de la Otopeni, în care au murit câteva zeci de copii, de tineri, abia încorporați în luna noiembrie în armată, care au fost pur și simplu măcelăriți. Afost vorba și de nechibzuința unui comandant care răspundea de paza aeroportului, dar cel mai mare rol l-a jucat diversiunea. Imaginați-vă ce s-ar fi putut întâmplat, dacă această diversiune s-ar fi generalizat. S-au mai încercat și prin alte locuri și toate au avut aceleași trăsături, dar spre cinstea și onoarea generalului Gușe, un militar și un patriot desăvârșit, a făcut cu cinste față responsabilităților uriașe. Nu puteam să fiu cooptat în diferitele organisme care au vrut să statueze forma de putere care atunci a luat ființă, pentru că noi nu făceam față din aceeași grupare. Cei care au beneficiat de putere de la primul și până la ultimul au fost într-o formă sau alta puși de acord în prealabil. Și știți proverbul că cine se aseamănă, se adună, așa că nu a fost prea greu să se adune”.

Colonelul de Securitate Filip Teodorescu, fost locțiitor al șefului Direcției Contraspionaj din Departamentul Securității Statului:

„Evenimentele de la Timişoara nu au fost delcanşate datorită lui Lazlo Tokes, că el avea o anumită misiune şi ţinea legătura cu reprezentanţi ai serviciilor de spionaj străin, chiar cunosc că nu a fost el în atenţia contraspionajului român. Eu am cunoscut cazul  pentru că domnul Iulian Vlad m-a desemnat să conduc controlul de fond pe linie de informaţii desigur, al acitivitaţii din judeţul Timiş. Atunci am aflat ce e cu acest preot reformat. Sigur că într-un dosar se adună informaţii de multe feluri… Era evidentă activitatea lui de colaborare  cu  Serviciul de informatii vecin (…). Direcţia de Constraspionaj nu se ocupa de ţările socialiste. Numai preşedintele ţării putea să decidă să se aplice legea, să fie judecat şi deferit justiţiei. Am înţeles că a spus „nu e cazul pentru un preot şi n-are niciun sens să ne încurcăm cu asemenea chestiune”. Au hotărât să-l mute într-o altă parohie. Nu noi am hotărât acest lucru, că nu era treaba noastră, a Serviciului de Informaţii, decizia a fost pe ordine politică. Din păcate, a coincis acea mutare a lui din Timişoara cu declanşarea evenimentelor care au dus la schimbarea regimului comunist.  (…) Munca asta de informaţii nu e aşa sigură şi nu se reduce la ce încearcă unii s-o reducă. Securitatea torţionară, teroristă… poveşti. Poveşti, dar foarte periculoase şi urmările au fost drastice. Nu minimalizăm sub nicio formă durerea mare a românilor, vizavi de ce s-a întâmplat la Timişoara”.

Generalul Dan Voinea, procurorul militar care a instrumentat Dosarul Revoluției a dezvăluit că „sinuciderea” generalului Milea a fost de fapt o crimă comisă de oamenii grupului de putere, nucleu politic ce s-a grupat cu repeziciune pentru a prelua puterea, în decembrie 1989. Acesta a povestit cum a ajuns să fie acuzatorul lui Ceauşescu, având în dosar doar câteva interceptări… Dan Voinea a făcut cunoscute detalii terifiante despre felul în care a murit fostul dictator şi soţia sa, Elena Ceauşescu. Dan Voinea a spus că, după execuţia soţilor Ceauşescu, s-a urmărit chiar uciderea sa: „S-a tras asupra mea. Din păcat, unul dintre însoţitorii mei a murit”. De asemenea, acesta a comentat clasarea dosarului Revoluţiei, precizând că acesta se poate redeschide oricând, fiind vorba de un MILION de pagini de informaţii şi date care nu trebuie pierdute sau să rămână neaflate de români. Generalul mai spune că numnărul victimelor – morţi, răniţi, ridicaţi de pe stradă şi aruncaţi în beciuri – se ridică la 7.000. Despre toate acestea, în ediţia de luni a ziarului Gorj Domino.