Laurențiu Barbu
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a fost instituită de către Biserică în urma a două evenimente: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos și înălțarea ei solemnă în văzul poporului, la 14 septembrie 335.
Cel de-al doilea eveniment este aducerea Crucii de la persi in anul 629, in timpul imparatului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o cu mare cinste in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, dupa ce patrihul Zaharia a inaltat-o in vazul credinciosilor, la 14 septembrie 630.
Sfantul Mare imparat Constantin cel Mare (306-337) traia cu dorinta de a afla Crucea pe care fusese rastignit Mantuitorul si a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, imparateasa Elena.
In decursul timpului insa, peste locul unde se spunea ca se afla ingropata Crucea, fusese construit un templu pagan. Dupa daramarea acestuia si saparea in adancime, au fost gasite trei cruci, iar alaturi de ele o inscriptie pe care scria „Iisus nazarineanul, regele iudeilor”. Nestiind insa care este crucea pe care fusese rastignit Hristos, a fost puse pe rand deasupra unui mort care, la atingerea uneia dintre cele trei cruci, a inviat si s-a ridicat viu.
Si o femeie bolnava de moarte, mergand la ea patriarhul cu imparateasa si aducand crucile, peste care a fost pusa crucea Domnului, indata s-a sculat sanatoasa.
Astfel, prin aceste minuni, a fost identificata Crucea pe care fusese rastignit Hristos. Datorita multimii de oameni care doreau sa vada crucea, imparateasa Elena impreuna cu patriarhul Macarie au inaltat-o in vazul tuturor.
Sfantul Constantin cel Mare a zidit in acel loc o biserica, Biserica invierii Domnului, sfintita la 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a aratat din nou, de pe amvonul bisericii, sfantul lemn al Crucii Rastignirii, pentru ca toti cei de fata sa-l vada. De atunci, aceasta zi a ramas definitiv ca sarbatoare a „inaltarii” sau „Aratarii” Sfintei Cruci.
Cea de-a doua intamplare care a facut ca aceasta sarbatoare sa se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la persi. In anul 611, acestia au intrat in Ierusalim, au distrus Biserica invierii si au furat crucea pe care fusese rastignit Hristos. Cativa ani mai tarziu, in 629, imparatul Heraclius a infrant armatele persilor si i-a alungat din Ierusalim.
Sfanta Crucea a fost recuperata si adusa de insusi imparatul, care, la 14 septembrie 630, a asezat-o in aceeasi biserica.
In 634, Sfanta Cruce a fost dusa in procesiune solemna de la Ierusalim la Constantinopol. De atunci, sarbatoarea inaltarii Sfintei Cruci, limitata pana in acel an numai la Ierusalim, s-a extins treptat, in toata Biserica de Rasarit.
In Biserica apuseana, sarbatoarea a fost introdusa de papa Serghie I (687-701), care era antiohian de origine.
Spre deosebire de alte praznice imparatesti, inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ne aduce aminte de Patimile si de Moartea Mantuitorului Hristos.
Inaltarea Sfintei Cruci: Traditii si obiceiuri
In popor, aceasta sarbatoare se mai numeste si Ziua Crucii si este considerata data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei. Conform traditiei populare, de ziua Crucii se inchide pamantul, care ia cu sine insectele, reptilele si plantele ce au fost lasate la lumina in primavara.
„In lumea satelor inca se mai crede ca, in aceasta zi, serpii, inainte de a se retrage in ascunzisuri, se strang mai multi la un loc, se incolacesc si produc o piatra nestemata, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor”, spun specialistii in etnografie si folclor din cadrul Muzeului Dunarii de Jos Calarasi.
Tot in aceasta zi, preotul sfinteste via si butoaiele de vin, pentru ca si in viitor gospodarul sa se bucure de o recolta bogata. Strugurii din ultima tufa de vie nu trebuie culesi astazi.
Ei trebuie pastrati ca ofranda pentru pasarile cerului si de aceea se numesc, in limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. in serile culesului, podgorenii fac focuri din vita uscata, in jurul carora petrec cu mancare, bautura si muzica.
Pe 14 septembrie, la biserica se sfintesc busuiocul, menta, maghiranul si cimbru, considerate plante magice. Acestea ii apara pe credinciosi de diverse boli, dar vegheaza si asupra pasarilor si animalelor din ograda.
Monedele sfintite in aceasta zi, pastrate in portofel, alaturi de o cruciulita aduc belsug si spor in munca.
De asemenea, se spune ca nu este bine sa se manance usturoi, nuci, prune si pestele. Este recomandat sa se tina post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului si a trupului.
Nu este voie, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, sa se lucreze, pentru a nu atrage primejdiile.
Sursa: http://stirileprotv.ro/stiri/social/inaltarea-sfintei-cruci-traditii-si-obiceiuri-ce-nu-este-bine-sa-faci-in-aceasta-zi.html
