Laurențiu Barbu
În vara anului 1943, Înaltul Comandament al Statelor Unite ale Americii a desemnat „44 / Forty fourth/ Bombardament Group”, sub comanda Generalului Leon W. Johnson, să organizeze și să îndeplinească distrugerea rafinăriilor din Ploiești. Zona din Ploiești a fost filmată în prealabil de avioane de spionaj, iar obiectivele ce urmau sa fie distruse erau marcate.
Alte zvonuri includeau și faptul că apărarea antiaeriana română nu este în cea mai bună formă dat fiind lunga campanie din Rusia. Se dădea și exemplul unui aeroport din Italia, unde în timpul unui raid adăposturile erau pline de servanții tunurilor antiaeriene, astfel încât populația nu avea unde sa se mai adăpostească. Pe film totul arăta bine, dar se menționa să nu se uite faptul că piesele de artilerie antiaeriană erau manevrate de români sătui de război.
Deznodământul misiunii
Operațiunea Tidal Wave a fost un bombardament aerian al Statelor Unite asupra rafinăriilor germane de la Ploiești, România, la 1 august 1943. În misiune au zburat 177 bombardiere grele B-24 Liberator pornind de la Benghazi, Libia, care au atacat rafinăriile de la altitudine joasă cu pierderea a 53 de avioane, 44 în fața anti-aerienei române și germane. Mai mult decât atât, 440 de soldați americani au fost uciși în luptă, iar 220 au fost capturați. Rezultatul bombardamentului a fost „nici o reducere a producției de petrol înregistrată”, deci, misiunea a eșuat. Totuși, cinci piloți americani au primit Medalia de Onoare, trei postum, cele mai multe medalii decernate vreodată pentru o singură misiune de către Forțele Aeriene Americane.
Aceasta misiune a fost cea mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviația Statelor Unite ale Americii într-o singură misiune, și una dintre cele mai costisitoare misiuni din istoria aviației Statelor Unite ale Americii. Mai târziu americanii au numit această zi „Sâmbăta Neagră”, iar Ploieștiul a devenit cunoscut între aviatorii americani drept „cimitirul bombardierelor”.
