Legenda de pe Valea Ilvelor

Deja nu ne mai surprind denumirile ciudate sau amuzante ale comunelor din România. Fiecare dintre le au în spate o poveste din bătrâni care ne amintește de modul în care au ajuns acestea să întregească locul căruia noi îi spunem astăzi acasă, România.

În județul Bistrița-Năsăud, pe Valea Ilvelor sunt nu mai mult, nu mai puțin de 6 localități care au componența numelui sufixul, după caz, prefixul Ilva. Pe Valea Ilvelor regăsim localităţile: Ilva-Mică, Leşul Ilvei, Poiana-Ilvei, Măgura-Ilvei, Ilva-Mare şi Lunca-Ilvei.

Probabil deja v-am făcut curioși, însă trebuie să vă spun că foarte puțină lume știe de unde provine acest cuvânt. Adevărul este că există o legendă în spatele „Ilvei”. Totul pornește de la legenda comunei Ilva Mică.

Se spune că doi frați cu numele Ili Mic și Ili Mare, care locuiau în hotarul comunei Iad, actuala comună Livezile, au fost nevoiți, din cauza năvălirilor tătărești, să se refugieze cu familiile lor și cu vitele peste vârful dealului Strâmba.

Ei s-au așezat astfel într-o vale ascunsă, care şi astăzi se numeşte „Valea Ili”. Apa care străbate această vale se numeşte „Pârâul Ili” şi e amintit într-un document din 1771 sub aceeaşi denumire.

Această familie, a format aşadar primul mediu al comunei (circa 20 de familii) şi ar fi deschis primul hotar de lângă pârâul Ili numit „Ciungi”.

Silit de conformația nefavorabilă a terenului, Ili Mic împreună cu ai săi au părăsit acest loc stabilindu-se în locul unde Ilva se vărsa în Someș, teren ce se numește „Poiana”, singurul loc potrivit pentru o așezare, restul hotarului fiind acoperit de păduri.

În acest timp, fratele său Ili Mare pleacă pe Ilva în sus, înființând comuna Ilva-Mare. Mai târziu, în „Poiană” s-a stabilit un individ cu numele Sângeorzan, originar din comuna Sângeorz-Băi, care avea slujba de a transmite știrile și poșta. Pentru că se înțelegea bine cu băștinașii, a rămas pe loc, primind o porțiune de pământ.

De la el se trage familia Sângeorzan, foarte numeroasă în Ilva-Mică. Tot legenda spune că Ili Mic era șchiop știop , de aici fiind şi numele de familie „Ştiopoaie”, care la început a fost foarte numeroasă în comună.

Dat fiind faptul că s-au născut mai multe fete decât băieți, care prin căsătorie nu-și mai păstrau numele de familie, astăzi, s-a ajuns ca numele de familie să fie diverse.

Satul înseamnă astăzi fie paradisul pierdut, fie traiul la limita civilizaţiei. Obiceiuri, tradiţii, o întreagă lume s-a dus definitiv în multe zone, regăsind-o doar în scrierile monografice, în care se face vorbire şi despre normele morale respectate la sat în vechime.