Laurențiu Barbu
Lia Manoliu a rămas în memoria generaţiei actuale prin prisma complexului sportiv care-i poartă numele, însă puţini sunt cei care ştiu cine a fost cu adevărat această sportivă complexă. Scurt şi cuprinzător spunem despre această doamnă de legendă: că s-a născut la Chişinău, a devenit specialistă în aruncarea discului, iar între 1952 şi 1972 a participat la toate cele 6 ediţii ale Jocurilor Olimpice. A cucerit aurul în 1968 la Ciudad de Mexico.
Încă din copilărie, Lia era cunoscută ca o sportivă polivalentă. Nu era sport unde să nu se implice şi ea. Elevă a Liceului Regina Maria din Capitală, aceasta şi-a stabilit drumul în momentul în care, la numai 18 ani, pe 22 mai 1950, Lia Manoliu izbutea să devină prima sportivă din România care a aruncat discul la peste 40 de metri, iar 10 ani mai târziu, trecea şi pragul de 50 de metri.
Până să se dedice definitiv atletismului, Lia Manoliu a făcut performanţă în tenis de masă, baschet şi volei. La atletism se poate lăuda cu 12 titluri naţionale la aruncarea discului şi alte 7 balcanice. Toate aceste rezultate sunt doar o parte din performanţele uluitoare ale celei considerate ultima reprezentantă a „omului Renaşterii” în sportul mondial.
Prima sa participare la o ediţie a Jocurilor Olimpice avea să fie consemnată în 1952, la Helsinki. A încheiat pe locul 6 şi avea să aştepte până în 1960 pentru a cuceri prima medalie olimpică. Se întâmpla la Roma. S-a calificat în finală de pe poziţia a 9-a şi nimeni nu îi dădea şanse, dar a obţinut bronzul. De-a lungul participării sale la Jocurile Olimpice s-a luptat cu aruncătoarele ruse, iar în anul 1968 eforturile sale au fost încununate cu aurul olimpic. În Mexic a aruncat din prima 58 de metri şi 28 de centimetri, doborând recordul olimpic. A cucerit primul şi singurul aur din istoria aruncării discului în România.
În 1972, la Munchen, Lia Manoliu bifa a şasea ediţie consecutivă la Jocurile Olimpice şi intra în Cartea Recordurilor. Nici o femeie nu mai izbutise o asemenea performanţă. Ulterior, a fost depăşită de atleta jamaicană Merlen Ottey. De asemenea, Elisabeta Lipă a reuşit să o egaleze ca număr de prezenţe.
Pe Lia Manoliu o putem descrie, făcând abstracţie de rezultatele sale de excepţie, ca fiind un om blând şi modest, afirmă fosta atletă, multiplă recordmenă mondială, Anişoara Cuşmir:
„Toate amintirile legate de d-na Lia sunt frumoase. Era un om foarte cald, foarte bland, cunoscător al atletismului. Permanent te încuraja, îţi vorbea cu blândeţea specifică unei mame. Un om de excepţie.”
Lia Manoliu a fost răsplătită în 1974 de UNESCO, pentru întreaga carieră cu „Premiul Internaţional pentru Fair-Play”. Un an mai târziu, primea Ordinul „Meritul Olimpic”, iar în 1990 Comitetul Internaţional Olimpic îi oferea Trofeul „Femeia în Sport”.
Anişoara Cuşmir-Stanciu, actuala coordonatoare a lotului olimpic al României a cunoscut-o pe Lia Manoliu junioară fiind:
„Aportul Liei Manoliu la performanţele mele a fost extraordinar de mare. M-a susţinut în totalitate şi din punct de vedere al condiţiilor de pregătire. Ulterior am colaborat cu aceasta, în calitate de preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Un om de excepţie.”
Imediat după retragere, în 1973, autorităţile de la Bucureşti au decis ca Lia Manoliu să continue în sport şi a fost instalată în funcţia de vicepreşedinte al Comitetului Olimpic Român, pentru ca, imediat după Revoluţie şi până la moartea sa, în ianuarie 1998, să fie preşedinte al aceluiaşi for. Ulterior, stadionul naţional de fotbal, dar şi întreg complexul sportiv din Bucureşti, aveau să îi poarte numele.
86 de ani se împlinesc de la naşterea legendarei discobole române demnă Cartea Recordurilor. Întrebată cine este, răspundea adesea plină de modestie: „Eu sunt o sportivă care a eşuat adesea şi câteodată a reuşit.”
Sursa: eualegromania.ro
