Laurențiu Barbu
Bazele așezării Mănăstirii Neamț au fost puse încă din secolul XIV. Actuala biserică, parte a ansamblului mănăstiresc, a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare. Deși pe locul acesteia exista înainte un alt lăcaș de cult, acesta era în avansată stare de degradare datorită invaziilor tătare și al unui mare seism.
Ștefan (domnitorul Moldovei) ia decizia de a construi o nouă biserică, renunțând la restaurarea celei vechi. Noua biserică numită ”Înălțarea Domnului” a fost sfințită la 14 noiembrie 1497.
Localizare: Mănăstirea Neamț se găsește în comuna Vânători, la 14 km de orașul Târgul Neamț, pe valea Nemțișorului.
Reguli de vizitare: toate mănăstirile din zona Moldovei țin încă la o anumită conduită când vine vorba de îmbrăcăminte.
Vă recomandăm să vă îmbrăcați decent: bărbații – pantalon lung și tricou cu mânecă, femeile – fustă sau pantaloni lungi și tricou cu mânecă. În cazul nerespectării acestor reguli, veți primi piese de îmbracămite la intrarea în mănăstire.
Prin respectarea regulilor vă arătați respectul față de așezămintele monahale și față de călugării sau călugărițele care trăiesc acolo.
Descriere: intrarea în incinta mănăstirii se face printr-un turn clopotniță, construit în sec XV înainte de ridicarea bisericii lui Ștefan cel Mare. În aceeși perioadă au fost construite chiliile și zidurile cetății cu turnurile de apărare.
În gangul turnului, la intrare puteți vedea între picturile de secol XV o reprezentare a veche bisericii.
Biserica ”Înălțarea Domnului” este un frumos edificiu religios reprezentativ pentru stilul moldovenesc. Are proporții grandioase, siluetă armonioasă, fațadă puternic decorată. Este cea mai mare și mai impunătoare biserică construită de Ștefan cel Mare.
Caracteristici specifice mănăstirilor moldovenești:
- apariția în planimetria clădirii, între naos și pronaos, a camerei mormintelor;
- volumetria acoperișului specifică zonei – cornișă proeminentă pentru protejarea picturilor de pe fațade;
- fațade bogat decorate cu ceramică smălțuită colorată sau picturi cu scene religioase.
Pictura interioară marchează două etape distincte: perioada domniei lui Ștefan cel Mare – în zona altar, naos și camera mormintelor; perioada domnitorului Petru Rareș (1527- 1546) – frescele din pronaos și pridvor. Se pot diferenția cele două stiluri atât prin trăsăturile decorative cât și prin stilul narativ. Existe diferențe și la dimensiunea panourilor în care sunt înscrise scenele pictate.
Pictura exterioară a acestei biserici nu este foarte bogată. Singurele reprezentări care au supraviețuit sunt benzile cu picturile unor sfinți de sub cornișa acoperișului.
De-a lungul timpului biserica a suferit multe modificări.
Ferestrele de mici dimensiuni, realizate în fază inițială au fost mărite și încadrate cu chenare gotice din piatră. Acoperişul a suferit de asemenea modificări de la forma inițială. La începutul sec XX biserica avea acoperișul scund cu fronton neoclasic. Turla avea un acoperiș cu influențe baroce și era realizat sub formă de bulb.
Vedere a Manastirii Neamt – anul 1920 Biserica Manastirii Neamt inainte de restaurare
Biserica și-a recăpătat însățișarea acoperișului abia în cursul restaurării dintre anii 1954 – 1961. În aceeași perioadă s-a realizat decopertarea faţadei și înlăturareatencuielilor parazitare. Decopertarea a pus în evidenţă detalii de ceramică neaşteptate cum ar fi pilaştrii desenaţi cu ajutorul cărămizilor smălţuite. S-a încercat readucerea monumentului la forma autentică din perioada lui Ștefan cel Mare.
În interiorul incintei mănăstirești puteți vedea o a doua biserică – Sfântul Gheorghe, construită în anul 1826, în stil neoclasic.
A suferit mai multe modificări de-a lungul timpului. Cea mai mare a fost însă demontarea construcției de lângă biserica de sec XV și refacerea ei între chiliile de pe latura estică a incintei. Scopul mutării acesteia a fost punerea în valoare a bisericii lui Ștefan cel Mare. În curte se mai pot vedea urme ale amplasamentului vechi prin fundația încă vizibilă.
Interesant de remarcat: pe partea exterioară a turnului clopotniță, spre incintă, există o reprezentare a unui ochi într-un triunghi. Acesta simbolizează pe cel Atoate Văzătorul, sau Atotştiitorul.
Ochiul aminteşte de vechea denumire a mănăstirii Neamţ, Atotştiitorul, sau Pantocratorul.
Vă recomandăm să vizitați și muzeul mănăstirii.
Acesta adăpostește un bogat tezaur de obiecte artistice bisericești multe dintre fiind lucrate chiar de călugări: icoane, evanghelii, cruci, potire, țesături, sculpturi în lemn sau piatră. În același muzeu puteți vedea o replică a sabiei și a coroanei domnitorului Ștefan cel Mare.
Obiecte bisericești Replică a sabiei lui Ștefan cel Mare
In cadrul Mănăstirii Neamț exista un centru pentru caligrafi și miniaturiști. Veti gasi in acest muzeu piese si manuscrise vechi, cu o valoare inestimabilă, realizate inca din sec XIV. Şcoala de caligrafi şi miniaturişti de la Neamţ a continuat să se dezvolte în timpul domniei lui Ştefan cel Mare.
În secolul al XVI-lea, multe dintre manuscrisele de aici au constituit comenzi pentru manastirea Putna şi pentru alte mănăstiri din Moldova. Aceste bogate tradiţii cărturăreşti au fost continuate şi dezvoltate în secolul al XIX-lea prin înfiinţarea unei tipografii. Mănăstirea a fost dotată cu presă manuală de tipografie din lemn de păr.
Carte din Muzeul Mănăstirii Neamț Presa de tipografie
Fiind un important centru tipografic, Mănăstirea Neamț a ajuns să strângă în biblioteca sa peste 18.000 de volume, dintre care 600 de manuscrise.
Aici se găsește cea mai bogată bibliotecă mănăstirească din țară. La Mănăstirea Neamț s-au tipărit între anii 1808 și 1830 – 35.700 de cărți, apogeul atingându-se în anul 1816 când s-au tipărit 2.800 de cărți.
Apogeul Mănăstirii Neamț este probabil sfârșitul secolului XVIII când în incinta mănăstii locuiau aproximativ 1.000 de călugări.
În cadrul vizitei mănăstirii, la cerere se poate vizita și turnul clopotniță de unde aveți o interesantă perspectivă asupra întregului ansamblu mănăstiresc.
Sursa: travelguideromania.com
