Nu e prima oară când scriu despre frustraţii care jignesc sau mint de îngheaţă apele când e vorba de românii din diaspora. Ei continuă să arunce cu noroi în milioane de oameni cinstiţi.

Mie mi-au spus nişte tineri care nici armata nu au făcut-o ori care nici nu erau născuţi acum 26 de ani că, citez, „voi ăştia din străinătate sunteţi trădătorii neamului, aţi fugit şi acum trăiţi cu salteaua plină de euro sub pernă, nu suferiţi ca noi, adevăraţii patrioţi”. Măi să fie, mi-am zis. Îmi mai amintesc că acum vreo câteva luni au năvălit vreo şase postaci de partid pe profilul meu de pe o reţea de socializare. Dintre ei, niciunul nu muncea măcar 5% din cât munceşte un român în Germania de exemplu.

În fine, pe aici prin străinătate nu curge lapte şi miere nicăieri şi nici nu umblă câinii cu covrigii în coadă. Munceşti, ai, nu munceşti, crăpi. Vorbesc foarte serios. Unii din România, acuză românii cinstiţi, generalizând cazuri nefericite cu alţii care ne fac de râs, că se dau mari cu maşini, cu vile. Habar nu au ei câte lacrimi ori câte sacrificii au făcut românii din străinătate pentru casa ce şi-au construit-o în ţară. Habar nu au că în străinătate, nu pleci de vineri de la ora 12 şi apoi mai vii luni la serviciu. Ei nu ştiu că luni de zile nu există concediu. Da, noi, românii din străinătate avem familii, am tras tare şi merităm fiecare cent pe care îl câştigăm. Şi până la urmă, ce dacă se mai dau unii mari şi fiţoşi? Dacă nu omoară pe nimeni sau nu fură, au şi ei dreptul să se creadă o dată pe an importanţi când se întorc în ţară. Să se răsfeţe adică fără să deranjeze, evident. Că apoi se întorc la serviciu şi la muncă, au copii de crescut.

Şi în România sunt mulţi care muncesc mult şi oameni buni, cinstiţi. Eu mă refer la aceia care ne tot jignesc pe unde au ocazia. Scria un neica-nimeni pe o reţea de socializare că toţi românii din diaspora când se întorc acasă vor să li se pună covorul roşu. Evident, îi manipulase o jurnalistă de tot râsul, nervoasă că a avut o experienţă nefericită cu un individ revenit în ţară.

Să fie clar: Oricine jigneşte românii din străinătate care muncesc cinstit şi nu fac rău nimănui, nu are educaţie şi evident, caracter. Iar minciuna gogonată că dormim toţi cu mii de euro obţinuţi lunar sub pernă, fără să ne pese de ţară, e altă mizerie a celor manipulaţi. A mai fost un măscărici pe la o televiziune de partid care spunea că noi, românii din „afară”, ne dăm mari cu „biscuiţii”. Din fericire, l-au ascultat şi crezut doar fraierii.

Un şofer aleargă sute de kilometri zilnic, ajunge frânt acasă, plăteşte ditamai chiria, are copii poate, utilităţi. O „badantă” sau „cuidadora” (îngrijitoare românce în Italia sau Spania la familii străine ori de prin alte ţări) visează cum să mai iasă dintre zidurile reci într-un liber de câteva ore. Un muncitor în construcţii e pur şi simplu eroul efortului. Şi cheltuielile aferente lunar arată cum se „topesc” miile alea de euro cu care cred nişte naivi din ţară că ne „lăfăim”. Şi dacă ne lăfăim bravo nouă. Merităm. Aşa cum şi cei care muncesc în ţară merită tot respectul.

Adevărul e că în străinătate se munceşte straşnic. Iar faptul că salariile sunt mai mari ca în ţară, nu e din cauza noastră. Şi dacă suntem aici, printre străini, iar nu e vina noastră. Noi vrem doar o viaţă lipsită de griji pentru familiile noastre. Şi mulţi am vrea să ne întoarcem în ţară. Ideea e că nu ne putem ajuta ţara murind de foame în ea şi cu ditamai corupţia pe cap. Voi reveni.