Parcul Natural Porţile de Fier – Muntele Trescovăţ

Muntele Trescovăţ situat în Parcul Natural Porţile de Fier constituie un spectaculos punct de belvedere asupra celui mai lung defileu din cursul Dunării.

Muntele Trescovăţ este o formaţiune stâncoasă ce atrage atenţia prin aspectul său deosebit. Este diferit de culmile înconjurătoare, care sunt în cea mai mare parte calcaroase. Aspectul se datorează rocilor vulcanice ce compun impresionantul perete de stâncă. Având o înălţime de 755 m, Trescovăţ este unul din cele mai înalte vârfuri din Parcul Natural Porţile de Fier.

Parcul Natural Porţile de Fier are o suprafață de 115655,80 ha la care se adaugă senalul navigabil al Dunării și este situat între localitățile Buziaș și Gura Văii. Parcul cuprinde şi culmile sudice ale Munţilor Banatului (Locvei și Almăjului) şi o parte din Podişul Mehedinţi.

Dunărea străbate pe această porţiune, cel mai lung defileu din Europa, în lungime totală de 134 km. Sectorul cel mai îngust este în zona Cazanelor Dunării, lăţimea Dunării ajungând aici la doar 180-250 de metri.

Informații generale

• Pe teritoriul Parcului Natural Porţile de Fier au fost declarate două arii de protecţie specială avifaunistică Natura 2000

– Cursul Dunării – Bazias – Porţile de Fier

– Munţii Almăjului – Locvei

• Parcul face parte şi din situl de importanţă comunitară Porţile de Fier.

• În anul 2011 Parcul Natural Porţile de Fier a fost declarat ca Sit Ramsar, fiind inclus în Lista Zonelor Umede de Importanţă Internaţională.

• Un număr de 18 arii protejate se află pe teritoriul parcului, împărțite în mai multe categorii

– rezervaţii naturale avifaunistice (Divici – Pojejena, Ostrov Moldova Veche, Insula Calinovăţ)

– forestiere (Dealul Duhovna)

– rezervații botanice (Valea Mare, Faţa Virului, Cracul Crucii, Valea Oglănicului, Cracul Găioara)

– paleontologice (Locul fosilifer Sviniţa, Locul fosilifer Bahna)

– mixte (Balta Nera – Dunăre, Baziaş, Râpa cu lăstuni, Cazanele Mari şi Cazanele Mici, Gura Văii – Vârciorova, Dealul Văranic).

In Parcul Natural Porţile de Fier se află 50 de sate, 2 municipii (Orşova şi Drobeta Turnu Severin), parţial şi un oraş – Moldova Nouă. Denumirile localităţilor, vârfurilor, văilor dezvăluie marea diversitate etnică din zonă. Alături de români trăiesc importante comunităţi de etnici sârbi (cca 11,3%), cehi (4,8%), romi (1,72 %), maghiari (0,73 %), germani (0,39 %) etc.

Parcul Natural Porţile de Fier, oferă numeroase posibilităţi de petrecere a timpului liber:

• pescuit
• plimbari cu barca pe Dunare
• observarea păsărilor
• cicloturism
• trekking
• sporturi de aventura (speologie, rapel, escaldă)

Se pot vizita obiective arheologice sau naturale:

• piciorul podului lui Traian construit de Apolodor din Damasc şi întregul Complex arheologic Drobeta, ruinele cetăţilor Drencova, Tricule, Sf. Ladislau
• ruinele celei mai vechi aşezări monahale din  Ţara Românească(Mănăstirea Vodiţa),
• cea mai mare amenajare hidrotehnică din lungul Dunării şi din România – Porţile de Fier
• peşteri (Ponicova, Veterani, Peştera cu Muscă etc),
• cea mai  înaltă statuie în stâncă din Europa având înălțimea de 40 m – Chipul lui Decebal din Golful Mraconia,
• formaţiunile geomorfologice (stânca Babacaia, amfiteatrul natural Sviniţa, neck-ul vulcanic Trescovăţ),
• cele 9 mori de apă încă funcţionale sau la Festivalul Smochinelor din Sviniţa.

Diversitatea floristică şi faunistică a parcului constituie un alt motiv de vizită în aceasta zonă. Flora din  Parcul Natural Porţile de Fier este un amestec de elemente continental-europene şi elemente sudice, submediteraneene.

Aici fagul, mesteacănul şi tisa coboară mult în defileu. Afinul, coboară și el la cele mai mici altitudini pe masivul Trescovăţ.

Elementele mediteraneene urcă la altitudini mai mari: cerul, garniţa, liliacul, alunul turcesc. Specific zonei sudice a Banatului şi a Defileului Dunării este asociaţia vegetală numită „şibliac” constituită din stejar pufos cu cărpiniţă, mojdrean, liliac, prun turcesc, jugastru, scumpia, ghimpele.

Zona Cazanelor se evidenţiază prin bogăţia floristică si prin numărul ridicat de endemisme. Se pot vedea laleaua Cazanelor, cornul bănăţean, clopoţeii Cazanelor, garofiţa sălbatică, stânjenelul de stâncă.

Din cele 205 specii de păsări, 133 au statutul de specii strict protejate printre care cormoranul pitic, raţa roşie, buhaiul de baltă, egreta mică, pescăraş etc. Un număr mare de specii pot fi observate în timpul migraţiei. Peste 20.000 de păsări migrează prin Parcul Natural Porţile de Fier. Pentru observarea acestora s-au construit în raza localităţilor Suşca şi Sicheviţa locuri de popas cu observator pentru păsări.

Broasca ţestoasă de uscat sau ţestoasa lui Herman este un simbol al Parcului Natural Porţile de Fier, alături de laleaua de cazane. Scorpionul pe care il puteţi întâlni aici este de dimensiuni mici, cât o cutie de chibrituri. Veninul lui nu este letal pentru oameni dar înţepătura lui este dureroasă.

Acces:

Principalele drumuri de pe teritoriul parcului sunt porţiunea din drumul E70 între Drobeta Turnu Severin – Orşova – Topleţ şi DN 57 – Orşova – Moldova Veche – Pojejena (asfaltat) ce urmează Dunărea.

In parc există 16 trasee turistice marcate si 4 poteci tematice (în zona localităților Orşova, Dubova, Sviniţa şi Moldova Nouă).

Dintre traseele marcate trei pot fi străbătute şi cu bicicleta:

• Balta Nera – Ostrov Moldova Veche,
• traseul tematic Valea Morilor de Apă
• Traseul pemilor. Acesta din urmă leagă satele ceheşti situate pe culmile Almăjului şi Locvei (satele Sf. Elena, Gârnic, Bigăr, Eibenthal) trecând peste platouri carstice, văi adânci şi păduri.

O mare parte din aceste trasee oferă puncte de belvedere spectaculoase asupra Dunării. Trescovăţul, pe langă Ciucarul Mic şi Mare din Cazanele Dunării oferă privelişti panoramice, ca din avion, asupra Dunării şi zonelor înconjurătoare.

Pentru a facilita accesul pe Vârful Trescovăţ a fost marcat un traseu turistic de aproximativ 10 km, ce se parcurge în cca 5-6 ore. Acesta este marcat cu triunghi roşu.

Accesul se face din drumul DN 57 (Moldova Veche – Orsova), între satele Cozla şi Şviniţa, la cele două capete ale traseul fiind indicatoare şi panouri informative.

Traseul necesită o condiţie fizică bună, deoarece sunt urcuşuri susţinute, în special în partea finală. Diferenţa de nivel totală parcursă este de 675 m. De pe platoul Vârfului Trescovăţ se deschide o panoramă impresionantă. Aveţi la picioare o parte din cel mai lung defileu al Dunării, un peisaj spectaculos, unic la nivel european.

Traseul şerpuieşte prin păduri de cer, carpen, gârniţă şi fag, tufe de liliac, pajişti încărcate de flori, stâncării şi sălaşe pitoreşti. Datorită bogăţiei faunistice şi floristice s-a creat pe înălţimile Trescovăţului o zonă de conservare specială, cu profil botanic. Şi aici influenţele submediteraneene işi fac prezenţa, pinul negru de Banat cu forme contorsionate datorită vânturilor din zonă, este întâlnit pe platoul vârfului Trescovăţ.

Sunt protejate de asemenea specii de amfibieni şi reptile (guşterul, broasca ţestoasă de uscat, vipera cu corn) şi mamifere (lilieci, lup, căprioara, cerb, pisica sălbatică, urs, porc mistret).

Recomandări pentru drumeția pe vârful Trescovăț

• Urmăriţi cu atenţie marcajul la traversarea poienilor, deoarece nu există indicatoare la intrarea în pădure
• In perioadele călduroase, vă recomandăm să parcurgeţi acest traseu, ca de altfel şi celelalte trasee aflate de-a lungul Dunării, cât mai dimineaţă, pe răcoare
• Să aveţi apă în cantităţi suficiente, chiar dacă de-a lungul acestui traseu veţi întâlni două izvoare
• Din primăvară până în toamnă atenţie la vipere. Purtaţi bocanci şi pantaloni lungi sau jambiere. Viperele nu atacă dacă nu sunt deranjate.
• Fiind o zonă de graniţă nu uitaţi să aveţi asupra voastră actul de identitate.

---

Sursa: travelguideromania.com