Laurențiu Barbu
De ceva timp românii au împrumutat câteva cuvinte care par să se sudeze din ce în ce mai bine în vocabularul uzual. Este vorba despre parenting, inteligență emoțională, psihologia copilului, plan parental, anger management și lista poate continua.
Este evident că evoluția societății a determinat o implicare mai mare a părinților în viața copiilor lor și asta atrage cu sine doar lucruri bune.
Însă, astăzi ne propunem să privim retrospectiv și să ne amintim cum arăta parentingul pe vremea bunicilor noștri.
Ei bine, dacă în zilele noastre se consideră că a fi mamă este full time job, acest lucru era fix la fel și pe vremea bunicilor, chiar dacă ei nu se gândeau la asta.
Bunicile noastre erau mame eroine care creșteau un număr mai mare de copii, ținând în ordine toată gospodăria și acareturile, gătind, spălând…toate aceste lucruri fiind realizate în mod natural. Pentru bunicii noștri aceasta era realitatea, o realitate pe care o considerau frumoasă și sănătoasă pentru întreaga familie.
Întrucât bunicile noastre rămâneau adesea singure în gospodărie, având în grijă atât animalele cât și copii, sau poate uneori și nepoții, acestea erau nevoite să recurgă la anumite mijloace pentru a disciplina copiii și pentru a-i ține în siguranță.
Cu toții am trăit sub puterea vorbelor “bătaia este ruptă din rai” și “unde dă mama crește” și, deși acum acest mod de coerciție a copiilor este blamat, pe bună dreptate, aceasta era realitatea în acele vremuri.
Mulți adulți spun că deși au trăit pe timpul acela, au avut o copilărie fericită și ar retrăi încă odată acele momente, fix la fel.
Adevărul este că lipsa facilităților care există astăzi le transformă pe bunicile noastre în adevărate eroine, fără doar și poate.
Lipsa controalelor medicale, spălatul rufelor cu mâinile, scutecele textile, gătitul la plită, încălzirea casei cu lemne, mersul la muncile câmpului ..toate acestea sunt lucruri care acum par imposibile pentru o mamă cu 2 sau 3 copii mici, însă bunicile noastre făceau față cu brio.
Cei mai mulți care își amintesc de copilăria la țară povestesc cum mâncau turte pe plită, lapte direct de la vacă și tot felul de fructe direct din copac.
Aceștia, oricât de mici erau, nu erau scutiți de muncile câmpului, fiind implicați, de altfel, în toate activitățile din gospodărie. Era nevoie să culegem cătină pentru rațe, să mergem la cules tutun și apoi să facem clacă să-l înșirăm pe sfoară și să-l punem la uscat. Trebuia să scoatem lese întregi de arbagic și să hrănim animalele.
Cu toate acestea, pentru copii exista și timp să joace elasticul sau pitulușul, să se bucure de mămăliga cu mujdei, să fure struguri și cireșe, să se dea cu sania și să se bucure de dulcea copilărie.
Copilaria de pe vremuri miroase a Regina Nopții. Are cerul plin de stele și povești spuse, deseori, până în zori. Nicăieri în lume nu poate fi regăsit borșul cu ou întreg și tăiței de casă făcuti cu mâna, mămăliga tare de-o tăiai cu ața sau dulceața de nuci așa cum numai bunicii noștri știau să facă.
